CAPITOLUL 16

634 21 2
                                    

În ultimele trei zile tot ce am făcut a fost să îl evit pe Mason.După noaptea aceia,am simțit că mi s-a strecurat prin toate colțisoarele minți,nevrând să mai plece,așa că voiam să țin distanța față de el măcar câteva zile.Mi-am ridicat mâinile și am desfăcut coada de cal pe care am făcut-o mult prea strâns dimineață.De fapt,am fost cu capul în norii toată ziua.Uram efectul pe care îl aveam asupra mea,la naiba! Aproape că nu mă mai recunoșteam.

Pentru o clipă,aveam impresia că îi văd reflexia în oglindă,zâmbindu-mi.Am strâns din ploape,ca să revin cu picioarele înapoi pe pământ,iar când mi-am deschis ochii,dispăruse.Mi-am lăsat brațele jos,simțind cum îmi amorțesc din cauza faptului că le uitasem în acea poziție.La dracu,îmi complică viața chiar și atunci când nu era prin preajmă.Am aruncat ilasticul într-unul dintre buzunarele ghiozdanului,și mi-am trecut degetele prin păr.Ușa de la baie s-a deschis,iar pe ea a intrat Loren,țopăind în sus și în jos,fericită,de parcă tocmai făcuse supradoză cu drogul fericirii.

-Cineva e fericit în dimineața asta,îi zâmbesc,ascunzându-mi câteva șuvițe de păr după urechi.

Șatena îmi face cu ochiul și se așează în fața celeilalte oglinzii,căutându-se în ghiozdan după glosul de buze.Aproape că își ieșirea din piele de fericire,iar eu știam prea bine privirea aceia.Scânteia aceea unică.

-La naiba,simt că plutesc,zice ea,făcând botic în fața oglinzii.

Am râs amuzată,iar ea și-a trecut un braț după umeri mei,iar pe cealaltă și-a așezat-o în șold,uitându-se la mine prin oglindă.

-Apropo,mulțumim că ai reușit,cumva,să îl aduci pe Mason la eveniment,îmi reamintește,iar eu mă abțin să nu fac o grimasă.

-Cu plăcere,dar hai să lăsăm asta de o parte acum.Ia spune,cine-i norocosul? ridic curioasă din sprâncene.

Loren și-a strâns buzele și a început să își plimbe privirea pe pereții din baie,vrând să pună paie pe foc.

-O,haide,spune-mi! chițăi curioasă.

-Este Jason Wilde.Tipul drăguț din clubul de informatică.Oh,Zaria,când m-a privit,am simțit cum inima îmi stă pe loc,iar picoarele mă lasă,își duce ea o mâna spre frunte,prefăcându-se că leșină.

La naiba,părea că este în al nouălea cer.Jason era cel mai dulce băiat pe care l-am cunoscut vreodată.Wilde este aproape un haker.Este,la propriu,tipul perfect.Note bune,1,80,doi ochii albaștri și unde mai pui că are aceleași pasiuni ca și Loren.

-Mă bucur pentru tine,spun sinceră,îmbrățisând-o.

Loren și-a trecut privirea peste ceasul de la încheietură,făcând ochii mari când și-a dat seama că eram pe cale să întârzie.Mi-a facut la revedere din degete și a ieșit pe ușă.Mi-am scuturat capul amuzată și mi-am așezat bine ghiozdanul mai bine pe umăr.O altă zi,un al mod de al evita pe Mason.Jur,parcă m-aș ascunde de un fost iubit sau de un criminal în serie.
Am oftat lung și am apucat telefonul de pe marginea chiuvetei,urmând ca în următoarele secunde să ies pe ușă.
Holul era aproape gol,echipa de fotbal abea acum urca la etaj,spre clasa lor.
Ariana era la doar câțiva pași în spatele lor,semn că întârziase din nou.

Dacă fata asta nu ar fi avut-o pe Anica ca sora,și-ar fi pierdut și capul.M-am agățat cu mâna de balustradă și am urcat scările spre clasă.Din fericire,domnul Gerard nu își făcuse încă apariția,iar Georgia deja mă aștepta la ușă,schimbând mesaje cu Wylan.Când m-a văzut,a intrerupt brusc conversația.

-Ce ascundeți voi de mine? îmi arcuiesc o sprânceană,arucându-mi ghiozdanul pe bancă.

Gia și-a scuturat capul nevinovată,de parcă nu ar avea habar despre ce vorbesc.

Războiul InimilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum