Privirea lui îmi arsese ceafa până ajunsesem,într-un final,în clasa.Desi nu era nimeni pe holuri,a ținut morțiș să aveam o oarecare distanță între noi și îi multumeam pentru asta.
Dar la dracu,nu era ca și cum aș fi putut să-l mănânc sau ceva.Mi-am lasat bărbia pe degetele îndrepătrunse și am încercat să ignor faptul că ajunsese sa stau tocmai cu el în bancă.
Dar nu doar privirea lui voia sa ma faca dispăruta,ci a tututor celorlalți din încapere,care ne priveau si șusoteau între ei.Brusc,faptul ca eu si Mason stăteam în același banca devenise mult mai interesant ca orice documentar.
M-am întors spre el.Spre surprinderea mea,nemernicul ma privirea.De parca nu era de ajuns,îmi mai și rânjea.De ce am impresia ca îi place situația în care ma pune când acum câteva zile nu știa cum sa se faca ca sa nu fim văzuți împreună.
Nu ca acum ar fi o excepție.Ce n-aș da sa fi rămas acasa azi.Puteam sa îmi petrec ziua asta stând în pat,în pijamale,mâncând prostii și evitând cu brio situațiile de genul ăsta.
Daca ceilalți ma considera următoarea lui cucerire,dau întreaga vină numai pe el.Daca se întâmplă asta,ma mut la alt liceu,pentru ca singurul lucru de care am nevoie în secunda asta,este ca el să îmi strice ultimul an de liceu.
-La ce te tot holbezi? îl întreb în șoaptă,când nu am mai rezistat.
-La nimic,îmi răspunde el,pe un ton nepăsător,fără să mă mai privească de această dată.
-Ecranul este în față,nu în stânga ta, unde ma aflu eu.Așa ca orice ai face,termină!
Nu mi-a raspuns și și-a strâns buzele într-o linie subtire.A început să învartă pixul printre degete,prefacandu-se interesat de documentar.
De parca cineva era atent.Majoritatea dintre ei ori stăteau pe telefoane pe sub bănci,ori șusoteau chestii între ei,ori râdeau,ori vorbeau și se holbau la Mason,de parca ar fi fost cea mai iubita vedeta rock de pe planetă.
Mi-am dat ochii peste cap și m-am uitat la Georgia.Nici ea nu înțelegea cum de ajunsesem în situația asta.Chiar fusesem omul nepotrivit,la momentul nepotrivit.
Daca treceam pe lângă cei doi,fara sa ma opresc de-ai spune comentariul acela,as fi citit în liniște mesajul Giei și as fi intrat pe ușa aceia de una singură.Si as fi putut sta de una singură.Si viata mea ar fi fost un pic mai bună.
Gia și-a scos telefonul și a început să tasteze ceva,pe sub banca.Telefonul mi-a vibrat în buzunar la doar câteva secunde și l-am scos.
Am intrat în mesagerie si din nou i-am simțit privivirea,cum își baga nasul acolo unde nu îi fierbea oala.Am tras ecranul spre mine,ca sa nu îi pot da șansa de a vedea schimbul de mesaje dintre mine si Georgia.
-Ce se întâmplă?
-Îți povestesc totul în pauza.Desi,nu e cine știe ce de spus.
-Ai face bine sa fie asa,pentru ca nu ma așteptam sa asist a doua oară la imaginea asta.
A treia oară,o corectez în minte.
-Mie îmi spui? apuc sa tastez răspunsul,înainte ca Mason sa îmi smulgă telefonul din mâna.
Ce Dumnezeu avea băiatul asta împotriva mea?
-Dă-mi telefonul,Mason.
El își ridică mâna dreapta,ca sa nu pot ajunge la el.Mason White,cel care ma avertizase sa stau departe de el,cel care ma displacea,se comporta ca un copil cu mine? Suferă de bipolaritate sau ceva,că altfel nu pot sa îmi explic.
CITEȘTI
Războiul Inimilor
Random(ÎN CURS DE RESCRIERE) Mason reprezintă ceea ce urăște Zaria cel mai mult la un băiat.Rece,periculos și iute la mânie,doar gândul că l-ar avea prin preajmă ar face-o să se răsucească pe călcâie și să o ia în direcția opusă. Dar,cum opusele mereu se...
