-Nu,mersi,îl refuz.Nu plănuiesc să mor mai devreme.
Sau sa am în vreun fel de-a face cu el.
Aceasta ridică din sprâncene, scoate tigarea dintre cele două degete și o rupe în două,lăsând-o sa cada pe podea.
Pe cea dintre buze o terminase,urmând sa o arunce pe fereastră.Ploaia nu se potolise,dar nervii mei aveau sa explodeze dacă mai stau de vorbă si cu el.
-Crezi sa nu,ești prima care ma refuză.
-Ce credeai ca o sa se întâmple? Ca eu am sa-ti accept tigarea,o sa ma îndrăgostesc,iar tu îmi vei frânge inima ca pe un afurisit de băț de chibrit?
Cu toți îi stim reputația.Daca și-a propus sa facă un record,cu câte înimi poate sa frângă într-o viață,acum ar fi putut fi milonar.În lacrimi și ură.Desi,nu toate îl urau.Cum naiba e posibil asa ceva,nici acum nu îmi pot explica.
Se întoarce spre mine,lipindu-si spatele de geamul ferestrei.Se prinde cu mâinile de marginile pervazului de beton,uitandu-se într-un fel neobișnuit pentru el.De parca încerca sa își dea seama de ceva anume.
-Nu prea ma placi,nu-i asa? ma întreabă el,cu un zâmbet minuscul în colțul gurii.
-O,iartă-mă,Mason.Te-am facut poate pentru prima dată în viața sa te simți nedorit?
Jur ca nu l-am văzut niciodată zâmbind.Ma rog,zâmbind e mult spus.Ce era chiar acum pe chipul sau e doar o tentativă a unui zâmbet.
El nu zâmbește în preajma nimănui.Si cu atât mai puțin în preajma cuiva ca mine.
-Lasă-mă să ghicesc.Esti genul acela de fată care învață bine,stă departe de probleme si îi place sa ma judece deși nu stie absolut nimic despre mine sau despre viața mea,se ridică brusc de pe pervaz,făcând câte un pas spre mine,într-un mod plictisit si oarecum prea arogant pentru binele sau.
Si asta ar fi ceva rau? Asta era si ideea.Nu vreau sa aflu mai multe despre el.Stiam deja ce era de știut.
Că daca ai putin creier și vrei ca inima ta sa nu fie călcată în picioare,vei sta cat mai departe de el.
-Te-am jignit cumva? îl întreb pe un ton sarcastic.Vrei sa îmi cer scuze?
Ajunge în dreptul meu,bagandu-si mâinile în buzunarele gecii,pufnind pe nas.Pacat de ochii aia totuși.Ochii aia blestemati care parcă privesc direct in sufletul tau,încercând cumva sa îți descopere cele mai negre si întunecate secrete.
Nu era un secret ca era atrăgător.Înalt,bine facut,cu un aer superior,dar agresiv si plin de aroganță.
El este motivul pentru care am stat cat mai departe de cei ca el.De cei care consideră fetele bune doar pentru sex si nimic mai mult.Cei care au impresia ca daca strivesc sub picioarele lor inima unei fete,asta îi face sa se simtă bărbați.
Se simt superiori doar pentru ca nu au cunoscut încă fata care sa îi refuze cu zâmbetul pe buze.Iar când se va întâmpla asta,aș vrea sa fiu chiar acolo ca sa ma bucur de acel moment.
-Nu,îmi răspunde scurt.Dar asta a fost cel mai adorabilă tentativă de jignire pe care am auzit-o vreodată în viața mea.
Deși nu simt ca a băut ceva în dimineața asta,vorbea ca un om care nu avea cu exactitate toate țiglele pe casă.Dar cine poate spun daca chiar le- avut vreodată?
Nu voiam sa trec de dimineata asta în modul asta,dar chiar eram cu nervii la pământ,iar el nu făcea decât sa pună paie pe foc.
Cedam,iar el era acolo,parca încurajându-ma să îmi epuizez toată energia pe el si pe discutia asta fără sens,care oricum nu ajungea nicăieri.
CITEȘTI
Războiul Inimilor
Random(ÎN CURS DE RESCRIERE) Mason reprezintă ceea ce urăște Zaria cel mai mult la un băiat.Rece,periculos și iute la mânie,doar gândul că l-ar avea prin preajmă ar face-o să se răsucească pe călcâie și să o ia în direcția opusă. Dar,cum opusele mereu se...
