4. Salveaza-te!

Începe de la început

Dupa ce am terminat m-am uitat imprejur spre o iesire. La picioarele mele era o mica deschizatura acoperita doar de frunze din cate puteam vedea. M-am intins inapoi pe jos si, cu ajutorul coatelor m-am impins cu picioarele spre spatiul liber. Simteam in maini o durere ucigatoare si eram epuizata. Fiecare os si fiecare muschi din corp ma durea. Dupa multe eforturi uriase eram cu jumatate de corp scos de sub tufe. In incercarea mea de a iesi am rupt cateva crengi si multe frunze care cadeau peste mine. La un moment dat m-am lovit cu picioarele de ceva tare. Inima mea a inceput sa o ia la goana si imi venea sa urlu de frica!. M-am descaltat de balerinii din picioare si am pipait locul de care m-am lovit. Spre fericirea mea nu era decat un copac. Mi-am cracanat picioarele sa vad cat de gros este. Avea diametrul cam de jumatate de metru ceea ce e destul de mult!

Mi-am impreunat picioarele spre dreapta, caci de acolo venea mai multa lumina si m-am impins in directia aceea. Dupa vreo 10 minute extrem de lungi si obositoare am iesit cu totul afara.

Ma aflam intr-o poienita larga, plina de tufe dar ceea de sub care am iesit eu era cea mai mare, cea mai bogata dintre toate. M-am indreptat spre mijlocul poienitei si m-am asezat pe o bucata de iarba batatorita.

'Au mai fost si altii pe aici' m-am gandit eu plina de speranta.

La cativa metri de mine se vedea ceva stralucind in lumina. Eram mult prea obosita sa ma ridic sa vad ce e. M-am intins pe iarba, in razele soarelui, ca sa ma incalzesc. Pentru cateva momente m-am simtit chiar bine. Am uitat de toate si am ignorat cu iscusinta orice intrebare la care nu gaseam raspuns. Simteam razele soarelui jucandu-se pe fata mea, alinandu-mi multiplele rani de pe corp, uscandu-mi rochia umeda. Mi-am desfacut mainile in laterale si m-am sprijinit in ele ca sa imi ridic putin capul.

Am deschis ochii si am inceput sa rad cu fata spre soare. Nu imi mai puteam stapani hohotele de ras! Orice s-ar fi intamplat, eram in viata! Stateam si priveam la soare, vedeam! TRAIAM! Rasul meu s-a intensificat si mi-am lasat capul pe spate dand frau liber bucuriei care imi domina sufletul in clipele acelea. Era o bucurie coplesitoare si inexplicabila. De ce eram bucuroara? Doar stateam in mijlocul padurii singura! Era bucuria victoriei!

Cu capul pe spate am deschis ochii si am vazut printre lacrimile ce mi se scurgeau din ochii ca dintr-un izvor, doi ochii galbeni ce ma priveau din padure.

Un fior de gheata mi-a trecut prin tot corpul. Imi simteam fiecare particica din trup sangerand! inima mea s-a oprit. Rasul mi-a ramas blocat undeva in gat si nu mai puteam respira. Ochii ma usturau ingrozitor si parul mi se facuse maciuca in cap. Pielea mea se inverzise si aratam ca o gaina jupuita de pene. Eram la un pas de a ma pierde in inconstienta. Pana si gandurile mi s-au oprit. Ma simteam impanzita de un singur sentiment: GROAZA! Un singur gand bantuia prin mintea mea iar cu ochii vedeam un singur cuvant scris cu litere galbene: MOARTE!

Toata padurea o vedeam cu susul in jos din cauza positiei mele. Imaginile se invarteau, se amestecau, se duplicau. Ma simteam ametita si goala! Nu imi puteam ridica ochii de pe acele doua puncte galbene dintre copacii si de pe colti albi care li s-au adaugat.

Am auzit un marait prelung si urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost siluata unui lup urias, slabanog si flamand repezindu-se spre mine. Nu indrazneam sa rup contactul vizual cu aceea creatura care in mai putin de 5 minute urma sa ajunga langa mine si sa ma sfasie, dar, avand in vedere pozitia incomfortabila si faptul ca vedeam invers, m-am decis sa ma intorc.

Intr- fractiune de secunda s-a trezit in mine dorinta de a supravietui insa imi dadeam seama ca nu am nici o sansa in fata animalului turbat, fara macar o arma.

Un val puternic de andrenalina mi-a strabatut corpul amortit. Sangele meu care pana acum cateva secunde ma sortise mortii, refuzand sa se deplaseze prin vene, gonea acum incalzindu-mi trupul. Inima isi marise bataile cu foarte mult si risca sa-mi sparga pieptul. M-am ridicat in picioare chiar inainte ca animalul turbat sa se repeada asupra mea. Nu am avut insa destul timp sa ma feresc si am fost trantita la pamant. Lupul statea cu labele pe pieptul meu si coltii lui erau mult prea aproape de fata mea. L-am impins cu toata puterea de pe mine la cam 1 metru departare si am incercat sa ma ridic din nou, insa nu am avut timp sa schitez nici un gest ca lupul m-a prins de piciorul stang si a inceput sa ma zgaltaie violent. M-am zbatut zadarnic caci simteam cum coltii lui imi perforeaza carnea de pe pulpa. Sangele a tasnit cu presiune din rana proaspata si l-a improscat pe lup in fata, ceea ce l-a determinat sa-mi dea drumul la picior si sa se retraga putin. Am prins momentul si, in ciuda durerii ingrozitoare care mi se raspandea prin tot corpul, m-am tarat in directia lucrului stralucitor care mi-a atras atentie inainte.

Animalul se afla din nou pe mine salivand si pregatit sa-si infinga coltii in gatul meu. Mi-am ridicat o mana si mi-am infipt unghiile intr-o ureche de a lui cu atata putere incat imi ieseau pe cealalta parte. Il trageam de ureche in sus in incercarea de ai tine coltii departe de mine, insa era prea puternic iar eu simteam cum urechea ii era sfasiata de unghiile mele. Cu cealalta mana am inceput sa pipai pamantul pana am dat de ceva tare. Am prins in mana obiectul si am locit cu putere in capul animalului. Se pare ca dadusem peste o sticla care s-a spart la impactul cu animalul, taindu-l adanc. Eu am scapat cu cateva zgarieturi superficiale in urma acestei manevre, dar lupul a cazut langa mine ametit insa nu mort.

Am lasat sticla deoparte si m-am intins in cautarea altor arme. Animalul s-a ridicat din nou, mai slabit ce-i drept dar cu mai multa dorinta de a-mi curma viata. Vedeam asta in ochii lui care acum se inrosisera. Mi-am ridicat piciorul sanatos la piept in incercarea de a-l impinge. Am reusit sa il indepartez de mine si m-am rastogolit prin iarba patata de sange . Am vazut undeva la vreu doi metri ceva negru. Trebuia sa fie o piatra sau ceva de genul asta! In orice caz, ceva care sa ma ajute!

Inainte de a ajunge mi-am simtit rochia sfasaiata in intregime si trupul dezgolit. Ghearele animalului mi-au perforat spatele si pentru prima data am reusit sa articulez un tipat strident, dureros!

O ura puternica a pus stapanire pe mine si intr-un acces de furie m-am ridicat si am prins animalul in brate strangandu-i mijlocul cu putere pana am auzit doua pocnituri. L-am eliberat la picioarele mele si am alergat spre locul in care vazusem arma. M-am aplecat si am luat-o fara sa observ ce este si m-am intors cu fata spre animal chiar in clipa in care el se napustea asupra mea. Am intins mainile in fata cu arma stransa bine in pumni si animalul turbat s-a aruncat cu furie salbatica in aceasta. De abia in momentul in care am simtit cum pieptul animalului este injunghiat mi-am dat seama ca tineam in mana un pumnal ruginit.

Am cazut in genunchi si am scos pumnalul din pieptul animalului fara suflare, dupa care l-am implantat inca de 3 ori in trupul inert al acestuia.

M-am ridicat cu o ultima sfortare stiind dinainte ce avea sa se intample, insa nedorind sa raman langa lesul animalului. Am inaintat cativa metri si m-am prabusit la pamant sfarsita. Chiar daca sufleteste nu eram moarta, trupeste eram. Doar inima mea mai batea incet. Sangele mi se scurgea din vene si toata puterea pe care mi-o insuflase dorinta de a trai si ura fata de calaul meu disparuse acum fara urma. Mi-am intors fata spre soare privindu-l pentru ultima oara si un ras scurt, dispretuitor, demn de mila mi-a fluturat pe buze cateva clipe.

Ma impacasem cu ideea ca voi muri. Era numai vina mea! Ce cautam aici in padure?

In timp ce injunghiam cu ura animalul mi-am amintit. Fugeam de parintii mei! Asta am facut toata viata! Si nu mai exista cale de intoarcere acum pentru ca viata mea se sfarsea....

Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost un barbat si o femeie in fata altarului.

Adio iluzii de primavara!Citește această povestire GRATUIT!