*Psst* Notice anything different? 👀 Find out more about Wattpad's new look!

Learn More

4. Salveaza-te!

231 9 4

Capitolul asta e cu mai multa actiune as putea zice...si...ma rog...o sa vedeti voi. Ce vreau sa spun este sa nu va speriati caci asta nu este o poveste cu vamipri sau varcolaci! Nu am de gand sa bag nimic fantastic in ea! poate doar mici exagerari! Astept critici si pareri! >:D<

4. Salveaza-te!

Linistea se impletea cu frigul intr-un tot distrugator. Am deschis cu greutate ochii insa i-am inchis rapid, ingrozita fiind de intunericul din jurul meu. Linistea de mormant era intrerupta doar de bataile inimii mele speriate. Am incercat sa ridic capul dar m-am lovit de ceva tare de deasupra, care m-a obligat sa-mi afund din nou capul in patul rece de sub mine. Tremuram de frig si am intins mana in cautarea unui lucru cu care sa ma incalzesc. Degetele mele se plimbau prin ceva moale, ud, murdar! Mi-am simtit picioarele goale asezate pe acelasi material umed. Am deschis din nou ochii incercand sa disting ceva, orice in bezna groasa. Nu am reusit sa vad absolut nimic. Mi-am strans ochii cu putere, incercand sa ma desprind de realitatea rece in care ma aflam si sa incerc sa gasesc un indiciu, un raspuns, ceva care sa ma ajute sa-mi amintesc cum de am ajuns aici si ce fel de loc este acesta. Am rememorat in gand toate intamplarile din ultimul timp incepand de la ziua in care m-am intors in tara. In scurt timp am strabatut prin toate amintirile mele pana la ziua nuntii. De acolo era gol... Nu-mi puteam aminti unde sunt, cum am ajuns aici si de ce sunt aici.

Am intins din nou mainile in sus, cu grija, sa vad de ce m-am lovit. Erau multe bare mai groase si mai subtiri si niste materiale fosnitoare. Mi-am dat seama instantaneu ca trebuie sa fie un copac si ca eu ma aflam pe pamant. Dar ce fel de copac era acesta de puteam sa-i ajung crengile culcata pe jos???

Imediat mi-a trecut prin cap ca poate ca acest copac s-a prabusit peste mine si de aceea mi-am pierdut cunostiinta. Dar atunci de ce nu ii simteam greutatea apasandu-ma?? Probabil este sprijinit de ceva... ]

M-am rastogolit cu grija in dreapta incercand sa gasesc o iesire de sub copac insa m-am zgariat ingrozitor in niste spini. M-am retras speriata pe vechiul meu loc si am incercat sa ma rastogolesc in partea opusa. M-am lovit imediat de mai multe tulpini subtiri. Era imposibil sa fie tulpini de copacii. Erau niste tufe. Deci nu a cazut nici un copac in capul meu. Eram sub o tufa uriasa. Cum naiba ajunsesem aici??? Pff...nu era timp de intrebari! Trebuia sa gasesc o iesire.

Tufele erau mult prea apropiate si incalcite ca sa ma pot strecura printre ele. Trebuia sa ies pe partea cu spinii! Eram ingrozita la gandul ca o sa-mi intre un spin in ochii si o sa-mi pierd vederea! Acum ca imi dadeam seama cum e sa nu vezi nimic pierderea vederii ma inspaimanta. Am decis sa stau cuminte pana rasare soarele.

Nu stiu cat am stat nemiscata, pierduta in gandurile mele, fara sa mai simt frigul, fara sa ma mai deranjeze linistea exagerata din locul acela. Cand am reusit sa disting ceva printre crengile incarcate de frunze verzi eram amortita toata si nu-mi mai puteam misca deloc picioarele. Mainile incepeau sa-si revina si simteam miii de ace care imi sunt infipte in brate. Le-am miscat atat cat imi permitea spatiul casa-mi refac circulatia sangelui si m-am ridicat putin. Cu mainile am inceput sa imi misc picioarele, sa le masez.

Eram la un pas de a intra in panica insa stiam ca nu voi rezolva nimic daca ma sperii singura! Din contra, acum imi trebuia curaj!

Incet, incet mi s-a restabilit circulatia si in picioare. Soarele rasarise de-a binelea si acum vedeam relativ bine. Langa mine am gasit o desaga cu mancare. Flamanda fiind am deschis-o imediat. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut-o plina de furnici!. Mi-am calcat in picioare orice urma de scarba sim-am apucat sa mananc cu pofta tot ce era inauntru, fara sa ma gandesc sa mai opresc ceva si pentru mai tarziu. Era foarte incomod sa mananci in mijlocul unei tufe unde spatiul este extrem de mic dar nu m-ai puteam de foame.

Adio iluzii de primavara!Citește această povestire GRATUIT!