Casa noastră??

7.7K 440 14

Shara

Sunetul unei uși,ma trezește.Capul ma doare,incerc sa ma ridic,dar când ajung sa stau în picioare o durere îmi străbate corpul,ma dezechilibrez,și-l vad pe Nicholas,venind spre mine.Ma sprijin de el,si ma duce ușor prin salon,ajungem în fata canapelei și ma așează cu grija de parca as fi un un obiect de porțelan. Poate majoritatea fetelor considera asta foarte drăguț,dar mie nu-mi prea place,ma face sa ma simt neajutorata,desi în momentul asta cam asa e,dar nimeni nu trebuie sa ma vadă asa.

-Nicholas,te rog,nu ma atinge,ma descurc singura nu am nevoie de niciun ajutor.ii zic cu o voce obosita

-Offff Shara,ok sa zicem.Am vorbit cu doctorul înainte sa vin aici și ți-am semnat actele de externare.Ti-am adus haine,schimba-te și putem pleca.Nu-mi place spitalul.in tonul sau se simțea o nota de tristețe

-Și totuși ai stat pe capul meu,si subliniez,intr-un spital,ieri toată ziua....

-Si toată seara....

-Toată noaptea?Esti nebun?De ce ai stat aici?

-Shara nu sunt un demon,dar niciun înger.Iti dai seama ca nu m-am simțit tocmai bine când ai leșinat din cauza oboselii provocate de acel joc stupid.Si venind vorba de asta,avem ceva de discutat despre situația ta medicala și de anume cicatrici,cam ciudate.

La naiba,si eu care speram sa nu fi aflat,dar de unde atâta noroc

-Nu cred ca as avea ce explicații sa-ti dau,zic eu încercând sa scap de probleme și de discuția de care zicea seara trecuta.

-Ooo,sa nu crezi ca scapi de discuție sau de explicațiile pe care trebuie sa mi le dai,dar acum du-te și te schimba.amuzamentul se citea în vocea lui.

Ma duc sa ma schimb,ma uit la haine si-mi dau seama ca nu sunt hainele mele.Bluza albastra,simpla, o pereche de blugi închiși la culoare,geaca de piele neagra și teniși negri,nu pot sa neg ca are gusturi pe placul meu.Nu l-as fi luat cu mine la cumpărături, pentru ca ma gândeam ca la cum se îmbracă el,ar fi ales pentru mine doar rochii și fuste,iar eu le urăsc.Ma îmbrac și ies din baie ma uit la el și e îmbrăcat tipic pentru el,e îmbrăcat ca pentru birou.

-Ai gusturi bune la haine,ii zic cu un mic zâmbet pe fata.Oare de ce ma bucur asa ca mi-a luat ceva pe placul meu?

-Stiu,și eu ma îmbrac la fel cand stau în România.imi zice un zâmbet victorios pe fata

-Tu,Nicholas Deac,imbracat în goana de piele și teniși??Waw,asta da noutate.In Londra în 6 luni nu te am văzut niciodată îmbrăcat asa,si nici acum nu ești îmbrăcat asa.

-Da,da eu.Pai în Londra toți reporterii stau pe capul meu,si nu da bine ca un om de afaceri sa fie îmbrăcat asa lejer.Si acum sunt îmbrăcat asa deoarece am venit direct de la aeroport la tine la liceu.

-Ok,deci acum ma duce la mine acasa?intreb eu cu speranța în glas

-Nup,nu te duc la tine acasă.

-Atunci,te rog nu-mi spune ca ma duci iar în Londra.

-Atunci unde ma duci?intreb eu derutata și surprinsa.Uraaaaa nu ma trimite în Londra

- Pai am vorbit ieri cu Luck și ne-a găsit o casa gata mobilata aici,cat vom sta vom locui acolo.zice el relaxat

-Ce om normal cumpăra o casa în mai puțin de 24 de ore?intreb eu iritata,cum poate face asa ceva

-Dacă îmi amintesc eu bine,tu în îmi repeți de fiecare data când ai ocazia ca nu-s normal la cap.

Eu și gura mea blestemata,tocmai îmi dădeam palme în minte.

-Ok,ok sa zicem.Auzi totuși am vreo șansă să te conving sa pleci în Londra și sa ma lași aici singura?

-Daca spun "Da" ma săruți?

Întrebarea lui ma lasă masca.Helllooooo după ultima mea revelație noi doi ne uram,bine eu nu-l mai uram atât de tare,incepea sa-mi fie chiar ok în compania lui.Dar el ma urăște, sau nu?

-Nuuuuu.Dar chiar ai fi spus "Da" dacă te sarutam.

-Nup,credeam ca vei accepta,si eu vroiam sa vad cum se simt buzele tale.Dar orgoliul tău mi-a dat planurile peste cap.

Îmi deschide ușa salonului,si decid sa nu mai zic nimic și sa ies.Mergem pe holuri,eu încă încercând sa procesez ce tocmai mi-a zis..Ajungem în parcare iar el ma îndruma spre un Audi q3,imi deschide ușa din dreapta șoferului.Mergem 30 de minute fără ca unul dintre noi sa zică absolut nimic,in mașină era o liniște ciudata dar nu pot spune ca nu-mi plăcea.

Ajungem intr-un târziu în fata unei căsuțe mici ,fără etaj, simpla,in fata o gradina mica cu flori în forma unui triunghi cu pietre mari decorative.Arata superb deși e atât de comuna și de simpla.

-Ce fără 2 etaje?intreb eu ironic

-Fara,urasc casele alea mari în care te pierzi.Ciudat,nu?Tinand cont ca trăiesc intr-o astfel de casa.zice cu un joc zâmbet pe fata,arata atât de natural

Deschide poarta și îmi face semn sa intru, merg ușor pe alee uitându-mă în jur,e luna mai și peste tot se vad gazute mici,si în nări îmi intra un miros sunt de iarba.Ajunge în fata mea și în descuie ușa casei,intru și ma uit în jur.

-Cum nicio servitoare,niciun valet?intreb eu cu o sprânceană ridicata în sinea mea dansând de fericire,mereu am urat servitorii,isi baga nasul peste tot

-Nu niciunul.Asta înseamnă că va trebui sa gătești pentru ca dacă ma apropii eh de bucătărie s-ar putea sa apară și pompierii sau ai putea ajunge la spital din cauza unei indigestii,daca nu vrei pot angaja pe cineva.

-Nu, nu-i nicio problema.Stiu sa gatesc.

Pe chipul lui se citea surprinderea.Incep sa ma plimb prin casa,de afara părea mai mica ,dar e ok.Sunt 4 camere micuțe,decorate cu bun gust fiecare având câte un pat,un dulap,doua noptiere și un birou.Dupa ce vad fiecare camera, merg în mica sufragerie ,ma uit în jur și-mi place ce vad,in casa mai subțire 2 bai,o bucătărie și un hol.E decorat în culori calde care transmit o stare de bine.Merg în bucătărie și ma uit în jur,observ o ușă spre curtea din spate,o deschid și ies.In spate vad un leagăn mare,minunat care îmi place la nebunie,si mici straturi cu flori,e foarte frumos aici.

-Îți place?ma întreabă Nicholas apărând din spatele meu complet schimbat în blugi,un tricou negru și tenesi?

-Da e foarte frumos,desi nu prea înțeleg toate astea?

-Ce anume??

-Pai tu.In primul rand ești îmbrăcat normal,in al doilea rand ai cumpărat o casa simpla și superba care are chiar și o curte și un leagan,in al treilea rand nu ai luat cu tine niciun servitor.Nu înțeleg roate astea.

-Asta sunt eu,asta îmi place,asa am trăit cât am fost în liceu,si mi-a plăcut.

-Cine ești tu și ce ai făcut cu dobitocul,infumurat,materialist și absorbit de munca pe nume Nicholas.intreb eu confuză

-Heiiiiiiiiiii,zice revoltat și totuși amuzat




Gata încă un capitol,la fel de plictisitor.

Lectura plăcută.

Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!