Excitabilitatea neuronului motor este condiŃionată de căile descendente ce ajung la măduva spinării de

la nivelele suprasegmentare.

2) Reflexe hiperactivate => hiperreflexivitate

Provine uneori de la leziuni inflamatorii ale arcului reflex segmentar (Ex: în fazele precoce al

polinevritei).

PersistenŃa hiperreflexivităŃii reflexelor profunde indică aproape întotdeauna distrugerea căilor

descendente inhibitorii ale mecanismului segmentar al reflexului (Ex: inhibarea reflexului de întindere în

hemipareza spastică).

Atunci când excitabilitatea neuronului motor este crescută, descărcarea recurentă de impulsuri poate să

stimuleze neuronii motorii care în mod normal sunt numai facilitaŃi (Ex: semnul Hoffman la bătrânii cu

ateroscleroză cerebrală).

Clonusul apare atunci când asincronismul descărcării neuronilor motorii într-un reflex de întindere

este pierdut; în acest caz urmează o serie de contracŃii fazice repetate, în mod regulat suprapuse peste o

contracŃie tonică (Ex: clonusul piciorului în hemipareza spastică).

3) Tipul răspunsului reflex la o excitaŃie standard se poate transforma într-un nou răspuns => reflexe

patologice.

Se consideră reflexe patologice răspunsurile care nu apar la subiecŃii normali (Ex: semnul Babinski în

afectarea căilor piramidale).

Controlul involuntar al motricităŃii se face la două nivele:

medular - prin următoarele reflexe medulare: miotatic (dinamic, static, negativ), de greutate, de

acomodare, de tendon, flexor (extensor încrucisat pin mecanismul de inervaŃie reciprocă).

Întreaga activitate reflexă de la nivel medular este în conexiune si în control permanent al zonei

supramedulare.

supramedular - prin reflexe posturale si reflexe de locomoŃie (Ex: reacŃiile de redresare, de echilibrare,

de stabilitate).

Reflexele supraspinale acŃionează prin modificarea reflexelor spinale (Ex: reflexele tonice

cervicale simetrice-asimetrice; reflexele labirintice statice-kinetice)

1.3.2.2. Căile motorii voluntare - descriu reglarea cerebrală a activităŃii motorii prin:

Teoria reglării directe, voliŃionale, prin tractul piramidal (pornit direct din cortex);

20

Teoria patternurilor, evidenŃiază faptul că activitatea musculară decurge după patternuri motorii, adică

se dezvoltă în copilărie pe măsură ce SN se mielinizează, devenind din ce în ce mai precise odată cu

vârsta; aceste patternuri de activitate par să se dezvolte în engrame la nivelul sistemului extrapiramidal

si nu depind ce cortexul voluntar.

Orice activitate motorie declansată supraspinal este îniŃiată în formaŃiunile piramidale si

extrapiramidale. Aceste formaŃiuni emit impulsuri depolarizante ce se transmit neuronilor medulari alfa si

gama, descărcarea acestora ducând la contracŃii ale musculaturii striate.

KinetoterapieCitește această povestire GRATUIT!