Parca erai logodnica mea

8.4K 457 20

Îmi aprind o țigară, nu fumez de obicei, dar am prea multi nervi acum sa-mi mai pese si de sănătate. Prea multe s-au întamplat și e abia a doua ora. Cu siguranță va fi o zi grea.

Sting țigara și o arunc undeva în apropiere. Intru în liceu, apoi în clasa. Toti mă priveau suspect și îi vedeam cum se abțin să pună întrebări.. Adevarul e că chiar dacă ar fi pus nu mi-ar fi păsat și cu siguranță ei nu ar fi primit un răspuns. Am mate, îmi scot cărțile și aștept.

Ora trece in liniste,la fel și ora de religie și de franceza. Ultima ora aveam sport,abia așteptam să se termine o data si această oră! Imi plăcea sportul, erau singurele momente când stăteam cu Nicholas fără să ne certam ca orbii, dar la școală e ca naiba, si nu-mi place ora.

Facem încălzirea și dintr-o dată se aud uși trântite, iar când întorc capul în față mea apar 4 barbați îmbrăcați elegant și pe umar o mică insignă albastră. Stiam acel semn l-am vazut de zeci de ori, din spatele lor se aude un râs batjocoritor și un bătut din palme,dintr-o dată apare Nicholas, cu un râjet dement pe față. Când ochii lui îi întâlnesc pe ai mei simt un fior de gheță pe șira spinarii. Vorba aia: de ce ti-e frica nu scapi.

-Toată lumea să ia loc pe bancă! strigă Nicholas furios. Si tu! tu ramai aici in piciore,zice arătând cu un deget spre mine.

Toată lumea îl ascultă, se așează jos,profesorul se uită nedumerit și încearcă să zică ceva, dar înainte să reușească...

-Am zis că toată lumea să stea jos!!! Si tace-ti naibii din gura ca nimeni nu pateste nimic,atata timp cât nu mă enervați! zice el serios privirea lui fiind încă în ochii mei.

Toată lumea tace, mulțumit de ceea ce-a făcut,un rânjet idiot îi apare pe față.

- Și acum tu! zice arătând cu degetul spre mine. Esti destul de deșteaptă știi? Ai fugit acum 6 luni și eu abia acum am descoperit unde esti! Incă încerc să-i găsesc pe cei care te-au ajutat.

-Eu deșteaptă??? Da să știi că ai dreptate,sunt desteaptă,dar stii?? Ca să păcălesc un tâmpit nu am nevoie să fiu foarte inteligentă, ci doar să am o sclipire de moment.

-Cum iți permiti să-mi vorbești așa??

-Tu cum iți permiti să vii aici,cum iți permiți să intri în viața mea?? Cine naibii te crezi??

-Păi nu stiu, după ultimele cercetări și după ultimele stiri sunt logodnicul tău. Iti amintești?? Stii logodnic, acel om care urmează să-ti fie sot??

-La naiba! Măcar nu-mi mai aminti, nu am acceptat să-ți fiu logodnică, am fost obligată de tine. Dacă firma tatei nu intra în faliment și dacă nu avea acele datorii la tine acum eram liberă să mă bucur de viață! Știi acea viață obișnuită pe care am dus-o in acest liceu timp de 6 luni?

-Scumpa mea logodnică, nu mereu primim ce vrem, știi așa e viața, iți pune obstacole în cale, nu ti se pare mai interesant asa??

-Mi s-ar fi parut mai interesant dacă acel obstacol nu se numea Nicholas....


PS: In poza este Nicholas!


Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!