He is the actually devil.
Mai pe scurt, HAZEKIAH
Îl uram, și-l iubeam în același timp.
Poate că, îl uram mai mult decât îl iubeam.
Aveam și de ce.
Ne cunoaștem de prea mult timp, ca să mai știu când fusese momentul în care Hazekiah mă transformase...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
️ ⚠️Conținut destinat adulților. Sex, limbaj explicit, violență domestică, consum de droguri. Informații care pot afecta emoțional. ❗Citiți pe propria răspundere.⛔ (capitolul special din LN, postat aici pentru că așa vreau să înceapă cartea la fiecare dintre cele trei spin offuri)
🥀
— Da. S, culoarea roșie, plescăi și-mi dau părul de pe ochi.
— S, culoarea roz, o doamna înfiptă de la capătul firului mă îngâna aproape la perfecție.
— Roșie, am zis! Roșie! mă răstesc și îmi frec ochii iritată.
— Mama dumneavoastră a specificat culoarea roz.
— Atunci la ce mai îmi cereți aprobarea, dacă deja totul e stabilit de ea?
Aud niște sunete înfundate prin telefon și închid, aruncându-l indiferentă prin pat.
Îmi trag așternutul din satin roz perlat peste sânii descoperiți și privesc în tavan. Obișnuiam să dorm groaznic, și adesea mă trezeam cu hainele la vedere și părțile intime descoperite, mai ales dacă purtam pijamale largi. Nu e ca și cum cineva venea la mine să mă verifice dacă am murit sau nu în somn.
Cu mine sau fără mine, le era tot una.
Noaptea trecută adormisem plângând, după o nouă ceartă cu mama. De fapt, era la ordinea zilei în ultimul timp. Bea și mă certa din orice rahat, oricât de perfectă încercam să fiu. Făceam totul pentru ea, tot ce credeam că o va face fericită, măcar puțin. Aveam impresia că mă născusem să o fac fericită, dar pe drumul meu spre pubertate ne pierdusem, relația noastră se răcise și arătam ca singura persoană pe care nu-mi doream sa devin. Tatăl meu. Eram identici, plăcuți fizic, atractivi și șarmanți înainte să deschidem gura.
Noi doi ne asemănam.
Arătam că o păpușă în exterior, dar mă simțeam că ultimul rebut în interior.
Eram putredă.
De când locuiam în Londra, datorită atelierului de rochii al mamei care obținuse o colaborare cu Versace, nu aveam liniște. Ne mutasem aici când împlinisem 4 ani. Nu-mi mai amintesc cum a fost pe atunci, eram prea orbită de luxul și confortul pe care banii mamei și ai tatălui meu, un antreprenor de succes în Northway, orașul lui de suflet, mi-l ofereau.
O perioadă a fost bine, când aveam tot ce îmi doream, dar dependența mamei de alcool, și slăbiciunea tatălui mei pentru femeile tinere, ne-au distrus tabloul de familie perfect.
M-au distrus și pe mine.
Treptat.
Pentru dezastrul intră în viața ta treptat. Nu-l simți când se lipește de tine, și începe să crească puțin câte puțin cu trecerea timpului. E ca o boală incurabilă. Tu ești acolo și-i pavezi drumul către tine, cu toate lucrurile negative pe care le atragi în jurul tău.