Dintr-o greșeală

17

Intrați în casă am început să o examinez. Două canapele negre, din piele erau așezate una în fața celeilalte de o parte și de alta a măsuței. Bucătăria era open-space iar în spatele ei se aflau niște scări care duceau la un pat de două persoane și la baie. Clar nu mi-aș permite nici să mă cazez aici, ce să mai zic de a cumpăra o casă de genul?

—Noah? Ce facem aici? Întreb eu întorcându-mă spre el.
—Voiam să fim doar noi doi și să vorbim, te rog. Îmi spune acesta apropiindu-se de mine.

Am înghițit în sec însă nu am făcut niciun pas în spate arătându-i că nu sunt intimidată de el, deși eram.

—Fie, spune ce ai de spus. Îi spun eu pentru a scăpa mai repede.
—Uite, îmi pare rău că am plecat în ziua aceia. Se apucă el să spună însă eu îmi ridic mâna pentru a îl opri.
—Nu mă interesează. Îi spun eu ferm.
—Ascultă! Te rog! Îmi spune acesta făcând încă câțiva pași spre mine.—Nu sunt o persoană ușor de înțeles, așa ca fii foarte atentă. Am avut mai de mult o iubită, la care am ținut mult, însă a suferit mult din cauza mea, și îmi era frică să nu te distrug și pe tine. Adaugă el.
—Și acum de ce ești doar cu mine aici? Întreb eu.
—Pentru că mi-am dat seama că sunt un egoist, și dacă stau departe de tine, fac mai rău. Spune acesta

Și nu știu de unde a venit acest imbold, dar știu că l-am sărutat.

Știi când ai impresia că diminețile alea în care te trezesc razele soarelui, iar el, iubirea vieții tale cu care ai făcut "dragoste" aseară e lângă tine cu micul dejun pregătit sau când te trezești stând cu capul pe pieptul tău, sunt doar în cărți sau filme? Ei bine, se pare că există și în viața reală, dar, hai să o i-au cu începutul.

M-am trezit din cauza razelor de soare care băteau prin sticla geamului. M-am uitat la partea de pat în care Noah trebuia să se afle însă acesta nu era, primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că m-a lăsat baltă din nou. După câteva minute însă își face apariția Noah cu o tavă cu mâncare și am luat micul dejun împreună ceea ce a fost foarte romantic din punctul meu de vedere.

Am petrecut o săptămână de vis la mare, dimineața luam micul dejun împreună, la prânz mergeam pe plajă, seara dansam pe faleză iar noaptea, noaptea ca noaptea, știți cum e. Însă a sosit momentul să se termine toate astea, gata cu zilele perfecte, ne întoarcem acasă, iar eu nu pot uita că ma lăsat baltă atunci. N-am realizat că mă holbam în gol până când nu am auzit sunetul unor pași și a unor roți de bagaj. Noah vine lângă mine și începe să mă sărute pe gât.

—La ce te gândești? Spune acesta printre săruturi.
—Trebuie să vorbim. Îi spun eu serioasă deși atingerea buzelor lui pe gâtul meu era ispititoare și mă invita la păcat, la a greși din nou.
—Bine, spune! Îmi zice și se așează în fața mea.
—Tot ce s-a întâmplat aici, rămâne aici, și nu se va mai repeta.
—De ce? Din cauza iubițelului tău? Cum îl chema? Basthon? Ashton? Întreabă acesta în timp ce se apropie de mine și mă sărută din nou pe gât, mascând din când în când pielea.
—E...e...eu. Am vrut să zic însă Noah mi-a tăiat tot elanul când mi-a dat tricoul jos.
—Te sărută mai bine? Întreabă acesta în timp ce mă sărută.—Te atinge mai bine? Continuă mângâindu-mi sânii prin materialul sutienului.—Te satisface mai bine noaptea? Continuă urcându-se de tot pe mine și începând să mă sărute.