*Psst* Notice anything different? 👀 Find out more about Wattpad's new look!

Learn More

A aflat

9.7K 521 17

Sara (perspectivă)

Am petrecut o după-amiază superbă cu Edward. Am povestit o gramadă de tâmpenii. Am aflat că el este din Romania și a urmat liceul aici, unde l-a cunoscut pe Nicholas, am aflat multe si depre Nicholas. Ambii au urmat aici Stiinte ale naturii, Edward alegand mai apoi medicina in timp ce Nicholas a făcut simultan două facultati, incredibil, din punctul meu de vedere, mai ales că a facut neurochirurgie,ceea ce imi doresc și eu să fac, se pare ca avem ceva in comun totusi,dacă ar acceepta să mă lase să urmez o facultate în domeniu cu siguranta el mi-ar fi de mare ajutor, dar acum singurul lucru la care sper este să nu mă găsească, pe lângă neurochirurgie a urmat și drept, dar asta doar la insistențele tatalui său, care vroia ca el să preia firma, marea lui dragoste rămânând medicina,pe care momentan nu o profesează. Din punctul meu de vedere e chiar trist să iubești atât de mult un lucru și să fii obligat să faci altceva.

 Am adormit cu gândul ăsta și a doua dimineață când  m-am trezit mă simțeam mai obosită ca niciodată, dar nu e așa anormal pentru mine, senimentul de oboseală continuă deja devine ceva cotidian. Mă ridic din pat și merg să-mi fac o cafea, am dormit doar doua ore cu siguranță trebuie să mă mențină ceva trează. Pustietatea casei mă deprimă câteodată, stau singura intr-o casa pe la opt kilometri de oras. E frumos aici, e la mică distanță de pădure si e liniste, nu se compară cu străzile aglomerate din Londra. Nici în Londra nu eram o persoană prea activă ,sau cu prieteni nu am încredere în nimeni și deși am o vârstă fragedă la care multi se distreaza eu m-am maturizat mai repede din cauza mediului de viață, deși provin dintr-o familie care nu de mult era foarte bogată,mama mi-a murit asasinată de unul din competitorii tatei, e greu de zis cum te simti când știi că nu o vei mai vedea , desi aveam 16 ani când ea a murit ne întelegeam destul de bine, ne certam des dar cine nu se ceartă cu propria mamă? Era o femeie deschisă cu care vorbeai despre orice, cred că sunt una din putinele fete care se simtea în largul ei când vorbea cu mama despre sex,prezervative sau băieti. Ea era mereu glumeață când venea vorba despre astea și chiar mă amuzam. Gândul la ea mă umple încă de melancolie îmi termin cafeaua mă ridic și plec în cameră pentru a mă îmbraca pentru liceu. Nu dureaza mult, nu sunt genul care sa stau cu orele în oglindă. Plec în fugă de acasă, merg cu microbuzul ca orice adolescent normal, dar mereu aproape îl pierd, astfel un drum care dureaza 15 minute devine un drum de 5 minute. Ajung intr-un sfrâșit la microbuz care era pe cale de a pleca, intru îmi pun căștile în urechi și aștept,mai opreste la cateva statii si după nici 30 de minute ajung la liceu.

Intru in clasă, unde unii râdeau altii repetau. E miercuri, am prima ora fizica,cei care repetă sigur vor ascultați. Profu de fizica te ascultă doar când vrei si în general e ușor să iei la el 10. Te ascultă doar lecția de zi si nu te intrerupe, la mine era un caz special eu nu pot reține teoria ca pe o poezie, la mine totul trebuie sa fie logic așa că eu rețin din clasă toate formulele și sunt doar 3 elevi care vor să iasă la probleme,eu si incă un băiat si o fată. Astfel, ca eu iau note doar pe probleme,niciodată pe teorie. Urăsc miercurea am și engleza si franceza si desi le vorbesc fluent pe amândoua, totusi sunt din Londra, la ora nu scot nici un cuvat, daca citesc le citesc stâlcit si toti cred ca habar n-am, dar de unde avea sa stiu ce se va întampla azi.

 Trece ora de fizica,imediat dupa fizica am engleza,mă așez ca de obici în banca și mă pregatesc. De o alta ora in care sa tac,dar pe la jumatatea orei ceva ciudat se intampla, unul din telefoanele mele sună!

Da! am doua telefoane! Unul pe care il folosesc în mod normal și unul cu care unul cu care să iau legatura cu unul dintre băietii care supravegheaza casa lui Nicholas si care mă ține la curent cu tot ce se intamplă. E linistitot cate o data,dar de ce mă sună acum,imi stie programul?

-Mă scuzati, aș putea merge până la baie? întreb eu usor rusinată,nu-mi sta în caracter să intrerup ora.

 -Dar mai sunt doar 20 de minute până se sună, mai asteaptă putin! imi zice profa de engleza pe care sincer o plac foarte mult cateodata, as dori sa uit de acoperire si să vorbesc cu ea in engleza, e o femeie foarte desteaptă, desi putin cam strictă. Totusi, o plac mult,e chiar amuzantă uneori.

 -Atunci scuzati-mi impertinența, dar chiar trebuie să răspund. Ea se uita mirată la mine,niciodată la o ora nu i-am raspuns profesorului, unii colegi chiar se mirau ca din 30 de elevi sunt sigura careia profesorul de matematica nu i-a atras niciodată atentia, ceea ce e la ordinea zilei la ora de mate, proful iti observa orice miscare, nu de putine ori am auzit replici de genu *Unde iti e capul,ca la problemă de la tablă cu sigurantă nu!?*

  Ii las pe toti si raspund la telefon:

-Nicholas has found where you are, so he's coming after you

-How? How did he find me?
-He started to look for you as soon as you dissapeared.He searched evry inch in Europe just to find you.He found it out yesterday and left immediately.

-Ok.I'll see what I do
-Take care.It doesn't smell good.

-Ok.Thank you a lot

 

 Am inchis, eram plină de nervi, inconstient dau cu pumnul în masă, când îmi ridic privirea îi observ pe toti privindu-mă

-Da,da știu am multe explicații de dat, dar cu siguranță ve-ti afla zilele astea adevărul așa că nu mai are rost să-mi răcesc acum gura degeaba.

   -

-Eu acum vreau niște explicații! Imi zice profesoara deja deranjata de atitudinea

mea .

-Ei bine ei nu sunt dispusa sa dau acum

explicații.zic suparata,mintea mea era complet acaparata de faptul ca Nicholas aflase

Toți erau surprinsi de atitudinea mea, spre norocul meu se auzi soneria. Ies din clasa val vartej și plec jos, fără niciun motiv pur si simplu nu aveam chef de dat explicatii. Acum capul meu statea la Nicholas. Cum naibii a aflat? Si daca e deja plecat de o zi din Londra de ce nu a apărut incă? Ce se ntamplă aici?cu siguranta nu va fi de bine! Probabil e super nervos,dar nu-mi pasă, nu-mi pasa niciodată de el, cu atât mai putin acum când arăt ca o ciudată in fața tuturor din cauza lui. Mi-a răpit dreptul la o viață normală, nu-l voi ierta pentru asta......

Am tot spus ca nu postez pana nu vad pareri dar eu nu ma descurajez asa usor.Sper sa va placa deci nu vad un viitor povestii

Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!