Dintr-o greșeală

15

    El, băiatul care acum câțiva ani era slab și înalt acum este înalt și se vede că a muncit mult la sală. Părul este exact ca atunci poate puțin mai aranjat, ochii albaștrii s-au fixat pe mine. O șuvița de păr blond îi intră în ochi iar el își dă cu mâna prin păr răvășindu-l. Vrea să se îndrepte spre mine însă pe lângă el trece ca o furtună Noah care în tot acest timp a asistat la schimbul de priviri făcut cu blondul. Noah se așează lângă mine ca de obicei însă eu încă sunt surprinsă de bărbatul care acum câțiva ani era doar un puști.

    Ies din sala de curs ignorând încercările lui Noah de a vorbi cu mine. Îl observ pe blond și merg la el. Stătea cu spatele, era atent la geam.

  —Heeeeeey! Spun eu luându-l în brațe de la spate.
  —Mă așteptam la o reacție de genul din partea ta. Spune el zâmbind și se întoarce la mine.

   Era mult mai înalt decât mine, când eram copii diferența era doar de câțiva centimetrii, acum însă, diferența este vizibilă.

  —Mi-ai lipsit omule! Pe unde ai umblat? Întreb eu.
  —Eh, mă știi doar, nu stau niciodată locului. Spune el. —Dar tu? Ce cauți pe aici? Adaugă el.
  —Eh, și eu mă învârt pe aici. Spun eu continuând să zâmbesc ca o nebună, dar nici el nu se lasă mai prejos.
  —Ai grijă, vine un brunet cu ochi verzi, arată bombă. Spune el iar eu încep să râd.
  —Vai dar ce veselie. Spune el.—Întrerup ceva? Adaugă el răutăcios.
  —Nu, stai liniștit. Spune Ash analizându-l pe Noah.

   Nu pot să nu observ diferențe  dintre ei. Noah are părul negru și ochi verzi care îmi dau fiori iar Ashton are părul blond și ochii albaștri împreună cu o privire calmă. Amândoi au mușchi și sunt înalți însă Ashton e puțin mai scund și are mai puțini mușchi. Noah este îmbrăcat în negru iar Ash are un tricou alb și o pereche de blugi albaștrii cu o pereche de papuci negri. Pe Ashton îl știu de când eram mică și știu că nu Mi-ar face nimic rău spre deosebire de Noah pe care îl știu de câteva luni și ma făcut să sufăr imediat ce a avut ocazia.

  —Pot vorbi cu tine un minut? Întreabă Noah uitându-se la mine.
  —Ash? În ce cămin stai? Întreb eu ignorând întrebarea lui Noah.

   Ash se uită când la mine când la Supernova care începea să își piardă răbdarea.

  —Căminul 2, doar că mi-am amintit că am ceva de făcut, vorbim mai târziu Angel. Spune acesta și pleacă cât de rapid poate. Vreau să plec și eu însă mâna lui Supernova mă oprește.

  —Ce vrei? Întreb eu răutăcioasă.
  —Să vorbim, voiam să îmi cer scuze. Spune acesta uitându-se în ochii mei.
  —Nu mulțumesc, scuzele tale nu vor repara nimic, plus că nu spuneai tu că ar fi mai bine să nu mai vorbim, ține-te de cuvânt. Îi spun și îmi smulg mâna în timp ce mă îndepărtez.

   Adevarul însă nu era cel pe care i l-am spus. Îl iubesc, știu asta, dar încerc să neg. Cred că l-am iertat deja cu inima însă creierul nu mă lasă să mai pic din nou în capacana lui. Abia mi-am revenit puțin, nu pot repeta aceleași greșeli.

~Editat