Dintr-o greșeală

13

  Câteva luni mai târziu...

   Într-un final ajung acasă. Este ora 18 și abia ce am terminat serviciul. Lucrez la o cafenea aproape de campus. Bag cheia în ială și intru. Rose nu e acasă, e la iubitul ei, Josh. Încui ușa și îmi arunc poșeta pe canapea. Mă descalț și îmi pun papucii la locul lor. Simt miros de mâncare ceea ce e ciudat pentru că nu îmi amintesc ca Rose să știe să gătească. Ultima dată când a încercat să facă ouă ochi a ieșit un dezastru. Apuc o vază în drumul meu spre bucătărie pentru că șansele ca Rose să fie cea din bucătărie sunt aproape inexistente, deși, nu cred că un hoț ar prepara cina sau ceva de genul. Deschid ușa și dau de un Noah care gătește. Nu mă mai satur de priveliște.

  —Te mai holbezi mult? Spune acesta zâmbind.—Vezi să nu îți curgă balele. Adaugă acesta zâmbind.
  —Trebuie să te oprești să crezi că ești cel mai important de pe lumea asta. Îi spun și mă apropii de el.

Îl trag spre mine și îi sărut obrazul. A devenit o obișnuință să ne sărutăm când ne vedem, fie pe gât, pe obraz sau pe frunte. Mă retrag și mă pun la masă.

  —Pot să te întreb de ce nu mă săruți niciodată pe buze? Întreb eu.
  —O să fac asta atunci când vei veni la mine și îmi vei cere asta, doar atunci. Spune el.
  —Și dacă vin acum și îți zic? Spun eu apropiindu-mă.
  —Simți că asta e ce vrei? Întreabă el uitându-se în ochii mei eu rămânând fără cuvinte imediat ce îi întâlnesc ochii verzi.
  —D...da, asta vreau. Mă bâlbâi eu iar acesta se apleacă spre mine.

Îi simt respirația pe buzele mele apoi ușor, ușor se apropie mai mult până când buzele noastre se unesc. Un moment magic aș zice, dacă nu m-aș gândi într-una la faptul că e persoana căreia i-am spus aproape tot despre trecutul meu. Nu-l pot lăsa să se apropie mai mult, la asta mă gândesc de câteva luni. Vreau să mă desprind de el dar corpul meu trădător își înfășoară mâinile după gâtul lui Noah. Nu știu cum dar cert este că în doar câteva minute eram în camera mea aproape complet dezbrăcați.

Razele soarelui mă forțează să mă trezesc. Nu știu cum pe alții razele soarelui ii trezesc blând iar eu imediat cum simt că mă bate soarele mă enervez și mă trezesc. De data asta încerc să nu mă gândesc la asta, încerc să rămân calmă și să mă gândesc la Noah. Ia stai puțin! Îmi spun în gând și mă ridic brusc. Observ că sunt goală, hainele mele sunt aruncate în toată camera și nici o urmă de Noah. Mă ridic și îmi i-au lenjeria pe mine urmată de pantaloni și de tricou. Schimb cearșaful de pe pat care avea urma purității mele și îl pun la spălat. Deci, Noah nu e în baie, poate e în bucătărie îmi spun în gând și merg acolo dar nimic.
Mă întorc în cameră și observ un bilet. Îl i-au și încep să îl citesc.

𝒟𝓇𝒶𝑔𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝒾𝓃𝑔ℯ𝓇,

ℛℯ𝑔𝓇ℯ𝓉  𝓃ℯ𝓈𝓅𝓊𝓈  𝒹ℯ  𝓂𝓊𝓁𝓉  𝒸ℯ  𝓉𝒾-𝒶𝓂  𝒻𝒶𝒸𝓊𝓉  𝒶𝓈ℯ𝒶𝓇𝒶, 𝒹𝒶𝒸𝒶  𝓈𝓉𝒾𝒶𝓂  𝒸𝒶  ℯ𝓊  𝓋ℴ𝒾  𝒻𝒾 𝓅𝓇𝒾𝓂𝓊𝓁  𝒹𝒾𝓃  𝓋𝒾𝒶𝓉𝒶  𝓉𝒶,  𝓂𝒶 ℴ𝓅𝓇ℯ𝒶𝓂  𝓂𝒶𝒾  𝒹ℯ𝓋𝓇ℯ𝓂ℯ, 𝒹𝒶𝓇 𝓉𝓇ℯ𝒷𝓊𝒾ℯ  𝓈𝒶  𝓇ℯ𝒸𝓊𝓃ℴ𝓈𝒸, 𝒾𝓂𝒾  ℯ 𝒻ℴ𝒶𝓇𝓉ℯ  𝑔𝓇ℯ𝓊  𝓈𝒶  𝒻𝒾𝓊  𝒾𝓃 𝓅𝓇ℯ𝒶𝒿𝓂𝒶  𝓉𝒶  𝓈𝒾  𝓈𝒶  𝓂𝒶 𝒶𝒷𝓉𝒾𝓃  𝓈𝒶  𝓉ℯ  𝒶𝓉𝒾𝓃𝑔  𝓈𝒶𝓊  𝓈𝒶 𝓉ℯ  𝓈𝒶𝓇𝓊𝓉. 𝒮𝓅𝓊𝓃ℯ-𝒾  𝒸𝓊𝓂 𝓋𝓇ℯ𝒾 𝒸𝒾𝓊𝒹𝒶𝓉ℯ𝓃𝒾ℯ, 𝒶𝓉𝓇𝒶𝒸𝓉𝒾ℯ  𝓈𝒶𝓊 𝓅ℴ𝒶𝓉ℯ  𝓅𝓇ℴ𝓈𝓉𝒾ℯ. 𝒟𝒶𝓇  𝒸𝓁𝒶𝓇 𝓃𝓊  𝓅ℴ𝓉  𝓈𝓉𝒶  𝓁𝒶𝓃𝑔𝒶  𝓉𝒾𝓃ℯ 𝒻𝒶𝓇𝒶  𝓈𝒶  𝒾𝓉𝒾  𝒻𝒶𝒸  𝒸ℯ𝓋𝒶, 𝓈𝒾 𝒾𝓂𝒾  ℯ  𝒻ℴ𝒶𝓇𝓉ℯ 𝒻𝓇𝒾𝒸𝒶 𝓅ℯ𝓃𝓉𝓇𝓊 𝒸𝒶  𝓈𝓉𝒾𝓊  𝒸𝒶  𝓉ℯ  𝓅ℴ𝓉  𝓇𝒶𝓃𝒾, 𝓃𝓊  𝒶𝓈  𝓈𝓊𝓅ℴ𝓇𝓉𝒶  𝓈𝒶  𝓈𝓉𝒾𝓊  𝒸𝒶, 𝒹𝒶𝒸𝒶  𝓃ℯ  𝓋ℴ𝓂  𝒹𝒶  ℴ  𝓈𝒶𝓃𝓈𝒶 𝓈𝒾  𝓂𝒶𝒾  𝓉𝒶𝓇𝓏𝒾𝓊  𝓉ℯ  𝓋ℴ𝒾  𝓇𝒶𝓃𝒾, ℯ𝓊  𝓋ℴ𝒾  𝒻𝒾  𝓂ℴ𝓉𝒾𝓋𝓊𝓁 𝓁𝒶𝒸𝓇𝒾𝓂ℴ𝓁ℴ𝓇  𝓉𝒶𝓁ℯ. 𝒫ℴ𝒶𝓉ℯ  ℯ 𝓂𝒶𝒾  𝒷𝒾𝓃ℯ  𝓈𝒶  𝓈𝓉𝒶𝓂 𝒹ℯ𝓅𝒶𝓇𝓉ℯ  𝓊𝓃𝓊𝓁  𝒹ℯ  𝒶𝓁𝓉𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓃𝒶  𝓃𝓊  𝓃ℯ  𝓋ℴ𝓂  𝒻𝒶𝒸ℯ 𝓇𝒶𝓊. 𝒯𝓇ℯ𝒸𝓊𝓉𝓊𝓁  𝓃ℯ  𝓋𝒶 𝓉𝓇𝒶𝑔ℯ 𝒾𝓃  𝓈𝓅𝓉ℯ  𝓅ℯ  𝒶𝓂𝒶𝓃𝒹ℴ𝒾. 𝒯ℯ 𝓇ℴ𝑔  𝓈𝒶  𝒶𝒾  𝑔𝓇𝒾𝒿𝒶  𝒹ℯ  𝓉𝒾𝓃ℯ  𝓈𝒾 𝓈𝓅ℯ𝓇  𝓈𝒶  𝓃𝓊  𝓂𝒶  𝓊𝓇𝒶𝓈𝓉𝒾 𝒹ℯ𝓈𝒾  𝓈𝓉𝒾𝓊  𝒸𝒶  𝓊𝓇𝒶  𝓉ℯ-𝒶𝓇 𝓉𝒾𝓃ℯ  𝒹ℯ𝓅𝒶𝓇𝓉ℯ  𝒹ℯ  𝓂𝒾𝓃ℯ  𝓈𝒾 𝒹ℯ  𝓈𝓊𝒻ℯℯ𝒾𝓃𝓉𝒶  𝓅ℯ  𝒸𝒶𝓇ℯ ℴ ℴ𝒻ℯ𝓇  𝓅ℯ𝓇𝓈ℴ𝒶𝓃ℯ𝓁ℴ𝓇  𝒸𝒶𝓇ℯ  𝓈ℯ 𝒶𝓅𝓇ℴ𝓅𝒾ℯ  𝓅𝓇ℯ𝒶  𝓂𝓊𝓁𝓉  𝒹ℯ 𝓂𝒾𝓃ℯ.  ℛℯ𝑔𝓇ℯ𝓉  𝒸𝒶  ℯ𝓊  𝓃𝓊 𝓈𝓊𝓃𝓉  𝒶𝒸ℴ𝓁ℴ  𝒸𝓊  𝓉𝒾𝓃ℯ  𝓈𝒶  𝒾𝓉𝒾 𝓅𝓇ℯ𝑔𝒶𝓉ℯ𝓈𝒸  𝓂𝒾𝒸𝓊𝓁  𝒹ℯ𝒿𝓊𝓃, 𝒹𝒶𝓇  𝓅ℴ𝒶𝓉ℯ  ℯ  𝓂𝒶𝒾

                                                 𝑁𝑜𝑎ℎ

M-a abandonat...am fost doar o aventură...