Dintr-o greșeală

12

—Te-am întrebat ceva. Spune acesta ușor enervat de atitudinea mea.
—Eu îți răspund la o întrebare și tu îmi răspunzi la o întrebare. Spun eu ignorând ce tocmai a zis.
—Dacă e singurul mod de a te face să vorbești, fie. Spune oftând.
—Bine, dar tu răspunzi la prima întrebare. Spun eu.
—Fie, spune. Mă îndeamnă Noah.
—Ce te pasionează? Întreb eu, da, e o întrebare foarte plictisitoare dar trebuie să încep de undeva.
—Arhitectura și medicina. Spune acesta.
—Interesant. Spun eu.
Noah:-Rândul tău. Care-i faza cu bărbatul ăla. Spune Noah serios.
Eu:-Ăla era bunicul. Mă consideră vinovată pentru ceva ce n-am făcut. Spun eu.
—Pentru ce? Spune acesta serios.
—Te înțelegi bine cu Rose și cu mama ta? Întreb eu ignorând întrebarea acestuia.
—Cu Rose mă înțeleg foarte bine. Suntem ca frații adevărați, nu contează că mama ei nu e și mama sau că tata nu e și tatăl ei. Iar cu mama ei nu mă înțeleg deloc bine. Kandie nu mă suportă, și nici eu pe ea. Spun acesta.
—Wow. Spun eu.
—Acum, de ce te acuză bunicul tău? Spune acesta.
—Păi ia să vedem câte întrebări ar intra în răspunsul pe care ți-l voi da. 1.Unde e mama ta? 2.Ai frați sau surori?. 3.Cum ați făcut accidentul?. 4.Unde ai locuit? Patru întrebări plus prima, 5. Ești dispus să răspunzi la 5 întrebări în schimbul ăsteia.
—Da, Ok. Spune acesta fiind foarte atent.
—Eram în mașină cu mama și cu tata, veneam din vacanță și ascultam muzică, și intr-o fracțiune de secundă totul sa distrus. O mașină a intrat frontal în noi, mama și tata au murit, eu am supraviețuit, bunicul crede că e vina mea. Nu îmi amintesc să am frați sau surori. Spune eu mințind la ultima parte.
—Wow, nu mă așteptam la asta. Spune acesta uimit.
—Promite că nu vei spune nimănui. Îi spun eu.
—Promit, dar nu tu ești de vină pentru asta. Spune Noah.
—Deci, care-i faza cu cabana asta? Încep eu cu întrebările mele ignorând complet ce a spus Noah, vreau doar să scap mai repede

~Editat