Edward

10.9K 522 14

-Tu??? Ce cauți aici?? întrebă ea mirată și speriată în același timp.

În fața ei stătea Edward, nu știa ce legătură avea cu Nicholas acest băiat, dar cât stătu-se în casa aceea Edward venea foarte des pe acolo. Dar ce caută în România??

-Eu ce caut aici??Eu am venit acasă. Tu ce cauți aici??? Te-a trimis Nicholas în exil?? întreabă cu o voce relaxată.

"Se pare că nu știe că am fugit, oricum la cât e de mândru Nicholas m-as mira să știe cineva că am disparut, dar nu-i nicio problemă,e ok asa" își zice ea în gând.

-Da, se pare că s-a săturat de mine pe acolo și m-a trimis la un liceu de aici.

-Waw, mă surprinde ce aud, și adică te-a lăsat aici singură fără gărzi după tine??? intreaba el bănuitor.

-Exact , e așa de greu de crezut??

-Cam da! și un zâmbet îi apăre pe față. Dacă tot ne-am întâlnit în orașul meu natal, te invit la un local care îmi place de aici. Vii??

Sara(perspectivă)

Waw,e posibil așa ceva??? Tipul asta zâmbește, nu l-am văzut niciodată zâmbind cât a fost în casa la Nicholas.

-Da, sigur de ce nu?chiar mi-ar face plăcere, am mare nevoie de o cafea! Am adormit aseară la 4, zic eu, un mic zâmbet apărându-mi pe față .

-Dar ce-ai făcut tu până la 4 dimineață? intreaba el cu un zâmbet pervers pe față.

-Doamne sfinte,la ce gândești?? Am foarte mult de învățat, zic eu gândindu-mă la ce mă pot aștepta de la un prieten de a lui Nicholas? Cei drept cu Nicholas nu prea am stat. Singurele momente când stăteam fără să ne certăm erau când jucam volei până eu cădeam pe jos de oboseală.

-De ce înveți?? Ești conștientă că ești viitoarea soție a lui Nicholas, falsa cei drept, dar tot soția lui ești și după cum îl cunosc eu nu cred că te va lăsa să lucrezi, cel mult te va lăsa să faci facultatea . Dar sa discutăm asta la o cafea,nu în mijlocul străzii. Mergem,am parcat mașină puțin mai încolo?

Ajung alături de el la mașină, urcam și după 10 minute de mers ajungem în fața unui local pe care îl frecventez și eu de când stau aici. Edward îmi deschise ușa galant, apare un chelner care ne îndreaptă spre o masa comand pentru mine o cafea tare, dupa ce ne-am certat 5 minute, el spunând că nu e bine pentru mine și pentru el comanda un Ice-coffe.

-Bun deci acum îmi zici ce cauți în România?? Întreabă el detașat.

-Ti-am zis m-a trimis Nicholas aici să fac liceul! spun eu și sper să nu mai pună întrebări, dar norocul meu nu ține cu mine niciodată.

-Sara, să fim serioși! îl cunosc pe Nicholas din primul an de liceu și-a trecut ceva timp, sunt mai mult ca sigur că nu te-a trimis el aici, cel puțin nu fără nici-o gardă după tine. Așa că mai bine mi-ai zice adevărul dacă nu vrei sa-l sun acum și sa-i zic că ești aici! - zice el parcă nepăsător și calm.

Doamne cât de calm poate să fie și ochii ăia căprui, ooff. LA NAIBA! REVINO-TI ODATĂ,E PRIETEN CU NICHOLAS SIGUR E UN BADARAN, dar un badaran care arată superb cei drept!

-Păi de unde să încep, am reușit cumva prin câțiva oameni care îmi erau datori să-mi fac rost de transfer la liceul de aici și într-o seară am fugit de acolo. Îmi cumpărasem bilet de avion de ceva timp așteptăm doar momentul potrivit și-a venit în momentul în care el a plecat sigur la petrecerea aia.

-Ești conștientă că dacă te găsește, s-ar putea să nu mai ieși afară din vila lui în astea 6 ani în care trebuie sa-i fii soție??

-N-o să mă găseascp, spun eu cu o voce care vroia să pară calma, defapt tremuram toată.

-S-o crezi tu că n-o să te găsească! e prea influent în toata lumea cineva tot o să-i zică unde te afli!

-Off! la naiba lasă-mă să triesc cel puțin cât sunt departe de el, sunt conștientă că mă va găsi, dar simțeam ca inebuneam în casa aia, mă sufocam, eu nu pot trăi așa.

-Și aici îți e mai bine? Orașul asta nu e dezvoltat deloc, aproape nu știe nimeni nici de existența lui.

-Probabil, dar cel puțin aici sunt liberă, nu am nevoie de el, de banii lui sau de menajere! Mă descurc singură. Aici pot merge pe stradă fără să zică cineva că e fată care profita de miliardarul Nicholas, aici nu mă tem că cineva mă poate omorî în orice moment, aici pot să-mi trăiesc viața mea.

Edward

Răman sincer impresionat de felul cum gândește ea și îmi ridică interesul, așa că o întreb.

-Să-ți trăiești viața? Ce înseamnă viața pentru tine??

Se gândește puțin apoi îmi zice.

-Viața pentru mine e un vis pe care îl pot controla, din care odată și odată o să trebuiască să mă trezesc. De ce un vis? Pentru că eu mi-am construit-o cum am vrut, nu m-am lasăt niciodată ghidată de viata! Eu am ghidat-o, mi-am construit personalitatea după cum am vrut,mi-am schimbat-o când am văzut că mă dezavantajează, mi-am învins temerile când am văzut că mă dau în jos! Pur și simplu e un vis controlat de mine, e o piesă de teatru în care eul meu interior e regizor, un teatru de păpuși în care eu, cea adevărată, sunt păpușarul, și pe el îl urăsc tocmai pentru că îmi ia toate acestea, îmi ia controlul asupra vieții mele, îmi dictează viața iar eu nu suport asta!

PS: In poza este Edward.

Bună,știu că nu scriu prea bine, dar chiar vreau să vad părerea voastra,chiar dacă e buna sau rea voi continua pentru ca eu nu scriu pentru aprecieri!

Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!