15.Pe drumul spre lupta

795 34 4

Ziua urmatoare nu incepuse prea bine. Imelda o daduse in bara cu maratonul ei de filme. Se bause mult prea mult alcool, lucru care unchiul Sylvain il interzise din start. Intreaga camera de zi era plina de sticle sparte, perne aruncate ici colo si nu in ultimul rand, multa voma. Fumul te tigara te ineca la propiu. Bineinteles ca unchiul Sylvain nu avuse mila fata de Imelda. Biata mea surioara facea acum de zor curat prin toata casa. Sa nu mai pomenim de faptul ca ii este absolut interzis sa paraseasca casa in timpul weekendurilor si sa mai dea vreo petrecere timp de o luna. Dupa cum o cunosc pe sora mea, cu prima ocazie va incalca noul regulament. 

  Eu, pe de alta parte, de abia pusesem geana pe geana noaptea trecuta. Avusesem cosmaruri intortocheate si intamplarile de seara trecuta nu imi dadeau pace. Iar acum trebuia sa plec la scoala. Ce mai chin!

  Imi aminteam acum de atentionarile lui Eamon. Trebuia sa stau ascunsa, undeva in siguranta. Cineva era pe urmele mele, iar asta nu imi prea placea. Insa daca refuz sa plec la scoala, unchiul meu va face zarva generala de nedescris. Parintii mei vor afla imediat, si nici nu vreau sa ma gandesc ce pedeapsa m-ar astepta. Am mai mentionat vreodata cat de nemilosi sunt vampirii?

  Dupa ce reusisem in sfarsit sa imi pun ceva haine pe mine, am navalit in biroul unchiului meu. Isi petrece mai tot timpul in biroul acela. Chiar ma intreb daca nu are pe undeva pe acolo un sicriu in care doarme cand e obosit. Refuz sa cred ca munceste tot timpul. E, de fapt, absoult ridicol!

  -Buna dimineata, unchiule!

  Evident il prinsesem intr-un moment nepotrivit. Se dezmetici, apoi ma privi pe sub ochelarii de care chiar nu cred ca are nevoie. 

  -Buna, Edinia. Nu trebuia sa fi la scoala deja?

  -Nu chiar, am zis in apararea mea.

  In fata lui erau insirate randuri de carti, dosare si hartii. Doar o privire la ele si deja aveam dureri de cap.

  -Imi pare rau ca Imelda nu a reusit sa tina sub control petrecerea. Sunt sigura ca nu intentionase sa starneasca un haos, am zis pentru inceput.

  -Dar tu unde ai fost aseara, Edinia?

  Intrebarea lui ma surprinse putin. Desigur, ma asteptam sa intre la banuieli dar inca nu aveam un raspuns pregatit. 

  -Defapt, de asta am venit aici. Trebuie sa vorbim. Am ceva sa-ti spun.

  Zaboveam putin. Aveam de gand sa-i spun despre Eamon. Vroiam sa-i cer explicatii pentru tot si eventual, sa-i cer ajutorul. 

  -Aseara... Am plecat la cimitir, impruna cu Lora si Scout. 

  Sylvain incepu sa rada. Desi, rasul sau nu avea nici un strop de umor.

  -Nu ati auzit nicodata de responsabilitate pentru propia siguranta? Pe seama va-ti pierdut capul, si odata cu el si mintea! De altfel, nu imi place deloc ca te afli in compania celor din familia Livermone.

  -Stiu, unchiule. Dar e doar Scout, nu are rost sa-ti faci griji. In plus, nu despre asta am venit sa vorbesc. Am plecat la cimitir pentru ca voisem sa facem un ritual. Voisem sa invocam batranele spirite si...

  Privirea unchiului meu se insapri imediat. Aproape ca-i vedeam ochii inecandu-se in nuante de rosu intunecat.

  -De ajuns. Nu mai vreau sa aud nimic! Credeam ca ai macar putina ratiune. Gandisem ca ai destula judecata cat sa nu o iei pe cai gresite cum o facuse tataul tau! Se pare ca intr-adevar aschia nu sare departe de trunchi. 

Scoala de Vampiri- Razboiul CurtilorRead this story for FREE!