Deci Romania....

10.8K 506 16

Surprinderea i se putea citi pe chip, se așteptă ca ea să fie intr-un loc îndepărtat, dar nu în România. Se pare că era mai deșteaptă decât arată. România era tara în care Nicholas a făcut școală și liceu deși era britanic, şi-a petrecut mare parte din viata în Romania și ea știa asta. S-a dus acolo gândindu-se, probabil că acolo n-o va cauta ținând cont că ea vorbea română la perfecție, mama ei fiind româncă, dar nu fusese niciodată în ţară . Îl surprindea, el știa orașul și încă foarte bine. Cât a stat în România a locuit acolo, tatăl lui crezându-l în siguranță intr-un loc destul de mic, fără mall-uri, fără cinema, fără cluburi prea multe. Un orășel mic și tipic în care te puteai ascunde fără nici o grija, pe lângă asta fata se gândise la tot! Ea făcea doar liceul în oraș stând defapt la o familie într-un sătuc de lângă oraș. Era deșteaptă, nu putea zice că nu, dar el era el, nu putea o fetita răsfățată să-şi bată joc de el.

-Pregatiti avionul, plecăm în România, cât mai curând posibil! zise pe un ton meditativ dar autoritar care nu lasă loc de contrazicere.

Cei doi băieti, urmați de tatăl fetei ieșiră rapid pe uşă, închizând-o în urma lor. Nicholas rămase singur în cameră, îsi toarnă într-un pahar un lichid maroniu și abia atunci observă urmele de pe palme, dar le ignora! Un zâmbet indescifrabil îi apare pe faţă. Nu era aşa de rau, nu mai fusese în ţară de când terminase liceu, adica de vreo patru ani,era curios dacă se schimbase ceva în micul oraș, până la urmă avea să profite și el de escapada de șapte luni a "dulcei"sale logodnice,Sara. Fugise intr-o zi fără să o vadă nimeni din casă, ştia că nu-i convine această alianță, dar cum putea fi așa iresponsabilă? Înca era curios cum făcuse rost de transferul de la liceul la care era înscrisă aici! Oricum, un lucru e sigur cum se întoarce nu mai merge la niciun liceu, vor veni profesorii în acea casă, dar ea nu va mai ieși pe ușa.

Pe Sara nimic nu ar fi enervat-o mai mult decât sa fie închisă intr-o casă, ura să se simtă că o pasare într -o colivie. Pentru ea libertatea nu însemna totul, pentru ea a fi liber însemna mult, de asta și fugise de acolo și uite-o acum se plimba pe străzi fără a se uita nimeni ciudat la ea,fara gărzi care sa o supravegheze la orice pas, fără sa se gândească ca în orice moment ar putea fi omorâtă. Asta era viața pe care și-o dorea. Ura familia în care s-a născut, a urât de la început că s-a născut intr-o familie bogată, că a fost crezută de catre toți o răsfățată .Prefera să fie crezută o persoana rece, arogantă, orgolioasa dar nu o răsfățată,pentru că nu era genul de fată căreia îi plăcea sa trăiască pe banii parintilor,pentru că nu era genul care sa se căsătorească ca sa scape de orice grijă! De asta îl ura atât de mult pe Nicholas.

Așteptase să crească pentru a pleca din casa părinților ei, pentru a-și construi singură un viitor și când aproape putea pleca a apărut el îngânfat, arogant care se credea că e centru pământului și a stricat tot! Dar absolut tot! Viața ei a fost dată peste cap din cauza lui, îl ura, îl ura pentru că i-a distrus viața,îl ura pentru că i-a furat visele, dar cel mai tare îl ura pentru că o considera un obiect care-i se cuvenea. Prinsă în gândurile ei nici nu observă mulțimea de oameni care trecea prin fața ei, astfel din neatenție se izbește într-o persoană care ii părea cunoscută. Când ridică capul destul de speriata, se uită mirată și zice:

-Tu??? Ce cauți tu aici??

Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!