KEX [ Kai EXO f.f.]

Partea 3

Gandul mi se duce la tipul de azi dimineata care m-a stropit. Parea asa de dragut pana am aflat ca el e nenorocitul. N-as putea spune ca nu m-am simtit bine cand i-am vazut gestul de gentleman. A oprit masina si a venit sa-si ceara scuze. Eu, sincer, daca stropeam pe cineva, incepeam sa rad si conduceam inainte. As fi prea ipocrita sa nu recunosc ca mi-a placut gestul lui. Si mersul lui, si buzele lui, si ochii, si... Ah! Imi trag o palma mintal si bag mana in buzunarul blugilor de pe mine si ma uit la cartea lui de vizita. Kai Jongin - vicepresedinte 'Treasure Company' . Interesant, numele companiei e scris in engleza. A, probabil e scris in coreeana mai sus,dar nu inteleg eu.

Deci si el e om de afaceri, de asta avea masina aia si fata aia perfecta de om de afaceri perfect, de neintimidat. Imi asez cele doua cutii ce constituie tinuta mea de bal pentru aceasta seara. Sunt destul de emotionata. Ah! Cobor repede scarile de la etaj, aproape impiedicandu-ma de covorul din living si ajung in bucatarie unde se afla doamna Khang.

- Doamna Khang, va rog, invatati-ma cateva cuvinte in coreeana. Cele de baza, macar pentru seara aceasta. Respir scadat si ma asez pe primul scaun pe care-l vad. 

Incepe sa rada si se aseaza pe un scaun din fata mea. Isi pune mana peste a mea si inca rade usor.

- Nu ai nevoie de limba coreeana, toti oamenii de afaceri din Soeul stiu engleza. Ca sa inchei mai multe contracte e mai greu daca stii doar o limba, deci au fost nevoiti sa o invete. 

- Aa, ce bine! Cat timp mai avem pana la marele eveniment? o intreb mai entuziasmata ca niciodata.

In timp ce ii pun intrebarea asta doamnei Khang, imi dau seama ca sunt aici de doua zile si nu regret nicio clipa ca am acceptat invitatia. 

- Peste 5 ore vine o prietena hairstylista de-a mea care ne va ajuta cu parul. Imi zambeste ea.

Frate, aici chiar locuiesc in lux si nu cred ca merit asta nici 1%, dar nu ma deranjeaza. Sar mai incantata de inca 10 ori si ii spun doamnei Khang ca ma duc sa dorm 2-3 ore pana atunci.

                                                           * * *

Alarma telefonului ma trezeste din somnul meu dulce de pranz. Este ora 6:30 seara, la 9 plecam de acasa, deci ma duc direct in baie. Dupa 45 de minute ies mai fresh ca niciodata. Picioarele mele sunt fine si nu ma pot opri din a le atinge, halatul alb pufos a absorbit toate picaturile de apa de pe corpul meu, asa ca il arunc pe pat si ma imbrac cu lenjeria rosie din dantela si aceasta. Pe deasupra imi iau niste pantaloni scurti si un tricou si cobor jos, in living, caci, se pare ca a sosit prietena hairstylista a doamnei Khang.

Cam toata ziua am zambit azi,sper sa imi ramana zambetul pe fata macar pana se termina petrecerea. Prima la coafat am fost eu pentru ca lexi a trebuit sa se duca sa-si spele parul,iar eu deja il spalasem. Iar doamna Yo Na a zis ca ea va fi ultima pentru ca are parul mai scurt decat al meu si a lui Lexi si va fi gata in cateva minute. 

Dupa aproximativ jumatate de ora de asteptam fara sa vad cum arat pe scaunul din mijlocul livingului spatios, prietena doamnei Yo Na, pe care am aflat ca o cheama Hea, ma anunta ca a terminat. Lexi iar rade ca nebuna si ma sperie, doamna Khang ma priveste cu drag, iar eu mai ca alerg spre oglinda mare de pe hol sa ma privesc. Cand imi observ buclele ce-mi cad pe deasupra umerilor mei acoperiti de materialul tricoului, raman impresionata de perfectiunea de coafura.

Ating o bucla si Hea imi spune ca pot sa fac orice miscari vreau ca vor rezista cel putin 5 ore. Fericita, ma duc in camera mea si ma pregatesc. M-am machiat singura cu negru si crem si m-am dat cu ruj rosu. Nici prea simplu, nici prea complicat. Nu-mi place sa am fata prea incarcata de machiaj, deci cred ca arat destul de bine asa.

Cu 5 minute inainte de ora plecarii, cobor la parter cu paltonul negru pe mine si imbracata cu rochia rosie. In mana tin un plic negru si cel mai important, nu mi-am uitat zambetul in camera. Cand Jack o vede pe Lexi, aproape ca ii ajunge maxilarul pana-n podea. Amuzanta dar adorabila situatie. Plecam cu totii si ajungem repede la localul unde are loc petrecerea. 

Un covor albastruera intins de la intrarea in local spre mijlocul cladirii. Inainte sa intram intr-o camera mare, fotografii prezenti la eveniment ne-au rugat pe toti sa facem cateva poze. Jack m-a tras si pe mine, si pe Lexi langa el. Am zambit delicat si am asteptat sa orbesc din cauza blitz-urilor. Ajungand in sfarsit la masa noastra, una micuta, foarte inalta si fara scaune. Am luat un pahar de sampanie si imi leganam usor soldurile pe ritmul muzicii.

Priveam scena care era goala acum, neluminata, cu cateva suporturi pentru microfoane si scaune inalte. Cred ca va fi destul de frumoasa seara aceasta. Ma simt bine si iau cateva gustari de pe platoul din fata mea. Dupa 2 ore, tot localul e plin, am baut deja 2 pahare de sampanie, care e delicioasa, apropo, si dansez pe ritmul muzicii. Imi verific telefonul sa vad cat e ceasul si imi ridic privirea spre un colt al localului unde o lumina imi atrage privirea. Doar un telefon. Acum pe scena sunt cativa oameni importanti de afaceri pe care nu-i cunosc si nici nu inteleg ce spun pentru ca vorbesc in coreeana. Vreau sa ma duc pana la baie sa verific daca mi s-a intins machiajul pe toata fata mea si sa-l retusez. 

Incerc sa merg drept pe tocurile inalte si sa nu dau peste cineva. Toata lumna din sala e pe scena acum, iar in rest e destul de intuneric. Rochia lunga ma ingreuneaza asa ca imi cobor privirea ca sa apuc cu mana de ea sa o ridic putin astfel incat sa pot merge mai lejer. Insa, cand sa pornesc iar spre baie, ma ciocnesc de un corp destul de musculos pe care nu l-am clintit din loc. Din cauza impactului calc pe partea din spate a rochiei si deja imi imaginez cum cad peste masa celor din spatele meu si vars toata bautura si mancarea.

Dar, spre norocul meu, sunt prinsa la fix. Mainile imi sunt infasurate in jurul gatului unui barbat care miroase frumos. Doamne, ce bine miroase parfumul asta! Mainile celui care m-a prins ii sunt asezate pe talia mea.

- Uh, multumesc! spun si ma pun imeidat pe picioarele mele, rusinata.

- Pentru nimic! raspunde el.

Oh, am uitat ca nu trebuia sa zic in engleza, dar se pare ca el stie engleza. Wow, uimita a 5-a oara pe ziua de azi. Vad cum ma prveste mai atent si la fel fac si eu.. Doar nu e chiar..

- Vicepresedintele Companiei Treasure, Kai Jongin! se prezinta el, iar eu amutesc. E si mai frumos acum cu toate umbrele acestea pe chipul lui. Raman iar fara suflare cand imi zambeste.

- Se pare ca destinul ne aduce impreuna a doua oara! Ar trebui sa insemne ceva! Engleza lui e perfecta,chiar si accentul e englezesc. Cu cine am onoarea ? Imi zambeste,iar eu simt ca am nevoie de alt pahar de sampanie.

 A durat ceva pana am pus capitolul asta, sorry! Pareri, ceva? Mersi frumos ^.^ !

Kisses & hugssss !!! 

Rochia lui Caroline e la media pusa ! hihi