Schimbarea e buna.

Continuarea a doua

Acest capitol ii este dedicat lui... teenageUnicorn13. Mersi pentru tot.

Oh doamne! Cu cat trece timpul mai repede cu atat imi e si mai frica. Nu pot sa cred ca am hotarat sa fac asta. Nu! Nu am cum sa gasesc altceva deoarece au inceput sa vina invitatii. Masini de toate felurile au inceput sa vina. Oare cum o sa ma prezint? Buna sunt Giulia........ Oh,nu. Am emotii. Intotdeauna am avut emotii inainte sa cunosc oameni. De ce? Oricum nu o sa ii mai vad in viata mea. Uhhhh!

Oameni intra in casa. Nu cunosc pe nimeni! Stai! Oh, doamne. Nu se poate. Parintii mei! Ce cauta aici. De ce nu m-au anuntat? Nu....nu pot sa.... Cadoul meu pentru Liam era sa ii cant un cantec. De cand ne-am intalnit a spus ca ar vrea sa ma auda. Asta a fost unica mea idee. Acum trebuie sa fac asta in fata a 100 de oameni si a parintilor mei. Haide Giulia! Poti sa o faci! Treci peste.

-Hei scumpo! Ce mai faci?

-Bine! Nu ma asteptam sa va vad, spun pe un ton calm.

-Am venit ca sa iti dam o veste buna. Am.......

-Stati. Am pregatit ceva.

Am spus asta deoarece nu vroiam sa ii aud inainte sa cant. Stiu ca ma vor intrista asa ca prefer sa o fac. Daca nu o fac acum nu o sa o mai fac niciodata. Ma duc la microfon si incep:

-Ma scuzati. As vrea sa cant ceva. La multi ani Liam! Asta e pentru tine.

Am inceput sa rosesc, dar trec peste asta si cant "Possibility" de Tiffany Alvord.

Se uita la mine si imi zambeste. Oare chiar ii place? Ce o sa zica cand termin? Simte si el ce simt si eu? Am ales acest cantec deoarece ne spune "povestea". Nici nu stiu daca fac ceva bine, dar nu mai conteaza. La sfarsitul cantecului as vrea sa dispar ca prin minune, dar nu pot face asta. Soptesc un mic multumesc si ma indepartez de microfon. Nu stiu unde sa ma duc. Sa dau ochii cu Liam sau sa ma duc la ai mei.

Ma indrept catre parintii mei si observ ca vorbeau cu parintii lui Liam. Oare ce o sa imi spuna.

-Oh.....Giulia, ai cantat minunat. Nu stiam ca poti sa canti asa frumos.

-Multumesc.

Simt ca cineva ma prinde de talie si ma intoarce.

*Din perspectiva lui Liam*

Nu imi venea sa cred. A facut asta pentru mine? Oare chiar simte ceva? Eu am simtit ceva pentru ea de prima oara cand ne-am vazut. Am simtit ca e diferita. Stiu ca m-a vazut cu o alta fata, dar eu nu am sartutat-o. Ea m-a obligat. Sper ca nu mai e suparata pe mine. Nu merita.

A coborat de pe scena. S-a dus la parintii ei. Pare suparata. Oare ce i-au spus! Ma duc in spatele ei si o prind de talie. Cred ca s-a speriat deoarece tresare. Se intoarce spre mine si afiseaza un zambet fortat. Mai are putin si plange. De ce? Astazi trebuie sa fie fericita.

-Ce s-a intamplat?

-Tre...trebuie sa...sa ma mut!

Cand spune ultimul cuvant parca lumea cade peste mine. Stiam ca parintii ei cauta o casa, dar nu ma asteptam ca o sa se intample atat de repede. Nu e drept. Abia acum cand aveam sansa sa ii spun ce simt eu cu adevarat.

-Stai linistita! O sa fie bine! O sa vin la tine in fiecare zi.

-Mama!? De ce eu? Nu vreu!

-Draga mea, nu avem ce face! Trebuie sa ne mutam si nu am gasit alta casa. Asta era singura disponibila in oras.

-Imi pare rau Liam!

-Nu e nimic! O sa te vizitez!

Din perspectiva Giuliei

Petrecerea nu a mai avut nici un farmec deoarece mi-am impachetat lucrurile si am plecat......

Aceasta a fost ultima parte din capitolul noua. De acum totul va decurge normal. Ne vedem la urmatorul capitol. Multumesc pentru cele 1k de vizionari.Byeeee!♡♡