Lena's P.O.V

"Cine e Lena?" Am întrebat eu. Brunetul din fața mea m-a privit confuz.

"Cum adică cine e Lena?" A întrebat el tremurat. Am putut vedea o urmă de îngrijorare străbătându-i fața.

"Nu îți amintești?" Am dat dezaprobator din cap, iar el și-a întors atenția către bărbatul în halat alb ce stătea în spatele lui. A deschis gura să zică ceva, dar doctorul i-a luat-o înainte.

"A pierdut mult sânge. Probabil e doar o amnezie temporară care va trece într-o zi sau două." A spus el. Am putut vedea frica din ochii albaștrii ai băiatului la auzul spuselor medicului.

"Probabil?" A zis el încordându-se.

"Amnezia poate fi temporară sau definitivă." I-a răspuns doctorul simplu. Brunetul și-a încleștat pumnii fiind gata să îl lovească pe bărbatul din fața lui, dar apoi și-a lăsat privirea în jos și nu a mai zis nimic. Doctorul s-a îndreptat spre ușă și a părăsit camera.

"Eu sunt Andy." A zis băiatul așezându-se pe marginea patului meu. Mi-a luat mâna într-a lui apoi și-a apropiat buzele de ea sărutându-mi degetele. Cine era el? Era fratele meu? Iubitul meu? Colegul meu?

"Cum am ajuns aici?" L-am întrebat eu. El s-a ridicat de pe pat și s-a îndreptat spre fereastră. A deschis-o și a stat acolo o vreme privind afară.

"Ai ajuns aici...din vina mea." A zis el neluându-și privirea de pe fereastră. Din vina lui? Dar ce făcuse atât de grav?

"Ce ai făcut?" La auzul vorbelor mele, Andy a venit spre mine și s-a așezat din nou pe marginea patului. M-a privit în ochi și am putut vedea o lacrimă scurgându-i-se pe obraz. A deschis gura să spună ceva dar s-a oprit. S-a ridicat și a ieșit în viteză din cameră lăsându-mă foarte confuză.

M-am ridicat în fund pe marginea patului și un fior rece mi-a străbătut corpul când tălpile mele au atins gresia înghețată. Așa mă îmbrac eu? Am gândit privindu-mi ținuta. Purtam o pereche de blugi scurți negrii și un tricou foarte larg care cred că era alb, dar acum era plin de sânge. M-am îndreptat spre oglindă și arătam oribil. Ochii mei căprui erau șterși și aveam niște cearcăne imense, iar părul meu șaten era foarte încâlcit. Am încercat să îl descurc folosindu-mi degetele, dar aproape am rămas cu mâna înfiptă în cap.

*****************************************

Stăteam la fereastră și priveam oamenii ce se plimbau prin parcul de langă spital. Ziua precedentă a fost una plictisitoare. Am stat toata ziua singură în camera asta de spital, singura persoană pe care am văzut-o a fost asistenta care a venit să-mi schimbe bandajul.

Am auzit ușa deschizându-se și închizându-se, dar nu m-am deranjat să ma întorc și să vad cine a intrat crezând ca e vreo asistentă.

"Ce zi frumoasă, nu?" A zis o fată brunetă așezându-se lângă mine la fereastră.

"Eu sunt Midnight." A zis ea zâmbind.

După câteva momente de tăcere a început să îmi povestească despre ea. Am aflat că e cea mai bună prietenă a mea încă din clasa a 4-a și cu ajutorul ei am aflat mai multe și despre mine. Se pare că numele meu e Lena Williams, am 17 ani, numele mamei mele e Danielle și motivul pentru care nu a venit să mă vadă este că e mereu la muncă, iar tatăl meu a murit când eu aveam 10 ani în urma unui accident de mașină. Mi-a povestit despre această trupă Black Veil Brides al cărei lead vocal este Andy și mi-a spus despre iubitul ei Ashley care e și el în acea trupă.

"Am vorbit cu doctorul și a zis că poți pleca azi." A zis ea ridicându-se de pe pat. "Deci? Mergem?" A continuat făcând un pas în direcția ușii. Am dat aprobator din cap și m-am ridicat și eu.

***************************************

Stăteam pe canapeaua din sufrageria casei mele alături de Midnight, când au început știrile.

"Schimbă canalul." A zis Midnight. Am luat telecomanda de pe măsuța de cafea, dar până să apuc să fac ceva prezentatoarea a început să vorbească. Vocea ei enervantă îmi răsuna în cap ca un ecou, apoi am început să aud mai multe voci.

"...o fată obișnuită..."

"...un nimeni..."

"Îmi pare rău..."

Și atunci mi-am amintit totul. Cearta mea cu Andy, palma pe care mi-a dat-o și cum am încercat să...să mă...sinucid.

"Îmi amintesc!" A țipat eu făcând-o pe Midnight să tresară. Ce o să faci acum? A zis Sparkles. Nu aveam nicio idee ce să fac. Adică știu că a zis tot ce a zis, dar dacă nu îi părea rău nu ar fi venit la mine acasă ca să vadă ce fac și nu ar fi stat atâta timp în spital așteptând să mă trezesc. Ai de gând să îl ierți? Da. De ce nu? Ești nebună?! După palma pe care ți-a dat-o. Eu în locul tău nu îi permiteam! Și ce ai vrea să fac? Să-i tai mâna și să îl bat cu ea? Da. E o idee chiar bună. Nu sunt chiar atât de rea. Păi ar trebui.

"Taci odată, Sparkles!!" Am țipat eu din toți plămânii. Midnight se făcuse mică într-un colț al canapelei privindu-mă îngrozită.

"Umm..ești...ok?" A întrebat ea. Am dat afirmativ din cap, apoi m-am scuzat pentru criza de mai devreme și i-am explicat că mă certam cu conștiința mea.

"Trebuie să mergem la Andy." A zis eu luând-o pe Midnight de mână și târând-o până la mașina ei care era parcată în fața casei.

Andy's P.O.V

Sunt un prost. Mi-am petrecut ultimele 24 de ore înecându-mi amarul într-o sticlă de wiskey.

Cum am putut să o rănesc așa tare pe persoana la care țin cel mai mult? Dacă amnezia Lenei e definitivă? Ce o să fac atunci? Sunt un dobitoc. Sunt cel mai mare retardat.

"Monstrule!" Am urlat eu aruncând sticla de wiskey în peretele din fața mea, aceasta spărgându-se în zeci de cioburi. Sunt un monstru. O persoană oribilă. Cum am putut să dau într-un înger ca ea? Cum am putut?

M-am ridicat de pe podea și am intrat în baie. Am deschis unul din dulapurile oglinzii și am scos de acolo o lamă. Trecuseră ani buni de când nu mai folosisem una.

M-am întors înapoi în dormitor și m-am așezat în același loc în care stătusem mai devreme. Am început să îmi trasez mici linii cu lama pe încheietură. De obicei sunt împotriva acestui lucru, dar nu aveți idee cât de tare doare tot ce s-a întâmplat.

Lena's P.O.V

Am intrat în casa băieților și am pornit în fugă spre camera lui Andy. Am deschis ușa și când l-am văzut am rămas șocată. Stătea pe podea, sprijinit de marginea patului, iar mâna lui era plină de sânge.

"A-Andy?" Am zis eu încet. Andy și-a întors privirea spre mine, iar ochii i s-au mărit.

M-am dus spre el și m-am așezat în fața lui. I-am șters sângele de pe mană, apoi i-am luat fața între palme. L-am privit în ochi, iar lacrimi au început să curgă din ochii lui frumoși.

I-am șters lacrimile de pe obraji cu degetele mari și l-am sărutat scurt în vârful nasului.

"Îmi pare rău." A șoptit el privind în jos.

"Te-am iertat deja." Am zis eu. Am simțit mâinile lui Andy pe spatele meu, iar apoi m-a tras într-un sărut pasional.

"Dacă o să mai uiți vreodată cine ești, promite-mi că o să iți amintești că ești a mea." A zis el când ne-am desprins din sărut.

"Promit."

'Pe degețel?" A întrebat el ridicându-și degetul mic.

"Pe degețel." Am zis eu chicotind și prinzându-mi degetul de al lui.

***************************************

Hey! Capitolul 11. Pa!

Always And Forever [in curs de editare]Citește această povestire GRATUIT!