For every story tagged #WattPride this month, Wattpad will donate $1 to the ILGA
Pen Your Pride

Stuprum

32 3 0

- Bună, draga mea, ce faci? întreba buni, slabind îmbrăţişarea.
- Bine.
- Sărut-mâna, dragă doamnă, interveni Luke.
Bunica îl privi lung pe tânărul sarmant din faţa ei, care nu ezită să îi sărute blând mana. I-am luat mica valiză în care trebuiau să se afle şi cadourile mele. Bunica intră şi se aseza pe canapea, Luke tinandu-i companie. Eu am mers să îi aduc bunicii ceva de băut.M-am întors din bucătărie cu o ceaşcă de cafea şi i-am inmanat-o, ea punand-o pe masuta de fag ce completa mobilierul din sufragerie.
- Tatăl tău nu vrea nimic? întreba mamaie, privindu-mă cu o sclipire în ochi.
Nu pot să cred că a folosit acel cuvânt. Era prea devreme ca domnul Adams să poarte aceasta titulatură. Era un străin pentru mine.
- Are şi el două mâine, mă reped eu.
Bărbatul se ridică şi îşi croi drum la bucătărie.
- Cum te împaci cu ideea, scumpa mea?întreba deodată bunica, citindu-i-se îngrijorarea în glas.
- Încerc să mă acomodez, dar nu e uşor să mă trezesc cu un nou " tată ".
- Te înţeleg, dar mama ta mi-a părut fericită la telefon.
- Presupun.
- Vrea cineva fursecuri?apăru Luke de nicăieri nicăieri cu un platou plin cu fursecuri.
*I'm a disaster, I'm a fucking mess*
Era telefonul meu. M-am ridicat de pe canapea şi am răspuns.
- Alo?
- Bună, frumoaso.
- Cine e ?
- Nu îmi recunoşti vocea?
- Ar trebui?
- Poate. Sunt Julian.
- Julian? întreb tulburată.
- Poate cuvântul " baba " te ajută.
- Ah ! Moşule !tip aliniată.
- Ti-ai amintit? întreabă băiatul, nefiind convins de reacţia mea.
- Dap, continui pe acelaşi ton.

- Bun. Ce mai faci?
- Acasă. Dar de unde ai numărul meu?...
*După câteva secunde*
......................................................
*După alte câteva secunde*
- Julian, mă auzi?
Mi-a închis. Ciudatul. Îl ştiu pe Julian de pe un joc, de acum 1 an. Am devenit buni prieteni, dandu-ne sfaturi reciproc. Sincer, nu as şti să îl descriu pentru că nu ştiu cum arată... Pe atunci mă simteam inconfortabil cu mine şi felul cum arat pentru că sunt urâtă, chiar dacă ceilalţi spun că nu.
- Cine era, nepotica mea draga, apăru bunica în spatele meu, alungandu-mi orice gand despre Moşul.
- Un prieten, spun indiferenta.
Bunica îmi zâmbi suspicios şi plecă, lasandu-ma pradă demonilor mei interiori.
*Bzzzz*(x2)
Un mesaj. De la Robby?
<Bună, dragă, ai chef de o plimbare ?>
#Nu chiar.#
<De ce?>
#Aşa.#
<Cine te-a supărat?>
#Nimeni.#
<Hai, aşa îl mai scoţi şi pe WOLFY din casă.>
#Ahm...#
*Ding Dong*
~Da?
~Bună ziua, doamnă, Emma e acasă?
~Da, e în grădină. Dar tu cine eşti?
~ Sunt Robby, tocmai m-am mutat.
Stai, ce?! Ce pisici face el aici?
- Bună ! ţipă deodată băiatul.
- Ce cauţi aici?!
- Am venit sa-mi văd copilul, spuse el hotărât, netinand cont că mamaie era în spatele lui cu ochii cât cepele.
- Copil?întreb aeriană.

- Pe WOLFY,câinele nostru...? Mai stii?
- Ah !
Bunica plecase, discuţia nemaifiind interesantă pentru ea.
- De ce nu ai vrut să iesim? Şi unde e pufosul meu?îmi arunca roscatul întrebări.
- Păi, Robby, e...e ceva ce trebuie să îţi spun.
Se uita atent la mine. Nu era cale de întoarcere. Mă uitam în ochii lui, care străluceau în ultimele raze ale Soarelui pe ziua de azi.
- L-am găsit pe proprietarul lui WOLFY... Pe care îl cheamă Scaber.
- Oh. Cine e?
- Andreas Anderson, raspund scurt.
Ofta.
- Şi apoi...continui eu, începând să îi povestesc tot ce s-a întâmplat de dimineaţa.
După o ora în care i-am povestit plângând, acesta plecă abătut spre casă, tăcut...
Cred că şi el mă acuză la fel că ceilalţi... M-am întors în casă. Mama a anunţat că nu vine acasă, deci eram doar eu, bunica şi Luke Adams. Aceştia au pregătit cina şi după ce am mâncat, am urcat la etaj cu gândul la un duş fierbinte şi un somn subit. Am intrat în baie, mi-am dat hainele jos şi am intrat în cabina încăpătoare. Apa era perfectă, nici prea caldă,nici prea rece. Sunetul stropilor lovindu-se de faianţă opreau orice gand sufocant. Deodată, uşa cabinei de duş se deschide, o mână îmi acoperă gura. Nu pot respira prea bine. Aud sunetul făcut de uşa cabinei inchizandu-se la loc. Persoana mă imobiliza pentru a nu îl lovi în...punctul sensibil. Lacrimile mi se combină cu picăturile de apă caldă. O mână îmi atinse sânul drept. Am tresărit. Bărbatul îmi lipi spatele de pieptul sau şi îmi întoarse faţa spre el... Mă sărută brutal, apoi mă dezlipi de el. Îmi ţinea mâinile la spate cu o mână, iar cu cealaltă se ajută pentru a mă p*n*t*ra. Am întors capul din nou spre el, demand uşor de durere. Am deschis puţin ochii pentru a-L vedea... Am încremenit când mi-am dat seama că...

Păcate necunoscuteCitește această povestire GRATUIT!