Partea 1

756 33 8

         Doamneee!! De ce nu-mi sta parul ca in poza? Serios, atat de greu e sa ma tunda vreodata bine tipa de la coafor? Macar sa nu-mi mai stea asa zbarlit. Arghhhh!

         Stau de juma de ora in fata oglinzii de pe hol minunandu-ma de "norocul" meu de m-am nascut cu parul asta ondulat. Ma plictisesc sa ma tot rog in mintea mea sa se intample vreo minune si sa-mi stea bine paril dintr-o data si iau repede bentita de par din elastic de pe masuta cu clame si accesorii.

          Imi rotesc suvitele de culoarea soarelui la apus in jurul bentitei. Culoarea parului meu, se pare, e una dintre putinele chestii care imi plac la mine.

           E dimineata si diminetile,pentru mine, sunt un chin. Trebuie sa plec la facultate si n-as vrea sa intarzii la cursul de management.

         Ma grabesc si cobor scarile spre parcarea din spatele blocului, Gasesc repede masina. O Honda s2000 neagra. Cadou de la tata atunci cand am luat permisul. Asta da cadou!!!

             Urc repede cu gandul la micul dejun pe care as fi vrut sa-l iau, doar ca timpul nu mi-a permis. Decid sa opresc la Nancy's mornings sa imi iau o placinta cu branza sarata si o cafea cu lapte, ca tot e in drumul meu. Ajung in parcarea facultatii la 8:53. Ok, asta e de bine. Pana urc scarile cred ca incep toate cursurile,dar macar profesoara super enervanta de manegement nu-mi va tine un discurs despre punctualitate si datoria mea de viitor om de afaceri.

                 Am patit-o o data si nu mai vreau a doua oara,clar. Multi dintre colegii pe care-i vad aproape in fiecare zi la cursul de manegement sunt prezenti, asezanti prin bancile din sala. O zaresc si pe Lexi in a 3-a banca, locul nostru. Ma indrept spre ea si e foarte ocupata,din cate vad. Tasteaza ceva la laptop-ul ei si e concentrata, sprancenele negre, conturate, aproape unindu-i-se. 

            Parul lung si negru ii sta intins pe spate,peste hanoracul pufos gri. Afiseaza un zambet imens si imi dau seama ca a citit ceva dragut de la iubitul ei Jack, ori citeste ceva amuzant. Se intoarce cand in sfarsit ma vede,iar eu ma asez pe scaun. Eu sunt obosita, cu niste cearcane imense, iar parul... sa nu comentam despre el. In schimb ea reuseste sa arate bine si dimineata devreme, nu stiu cum. Are mereu un aer fresh.

              Imi trantesc capul peste mainile mele asezate pe banca atunci cand ma intreaba ce am facut aseara de am fata asta. Mirosul cafelei cu mult lapte din paharul pe care l-am luat de la Nancy's mornings ma trezeste pentru a mia oara in dimineata asta. Mananc si beau ce mi-am luat in sfarsit simtindu-ma bine.

- Cand ai plecat aseara? ma intorc spre Lexi.

- Atunci cand ai inceput sa sforai tu. L-am sunat pe Jack si am fost si am mancat, mi-era pofta de un meniu de la Mc, zambeste nevinovat.

Zambeste nevinovat? Serios? Ah, ce-as vrea sa ii dau un pumn in fata asta draguta a ei ca m-a lasat toata noaptea singura.

       Sfarsitul cursului vine repede si restul zilei la facultate e ca intotdeauna. Unii studenti sunt plictisiti, altii sunt dornici de a invata mai mult. 

- Mergem dupa cursuri la Fancy? Trebuie sa iti spun ceva, ma intreaba Lexi serioasa.

- Bine, dar nu pot sa stau mult ca trebuie sa ajung si la Mouarts, doamne Fell se va enerva daca mai intarzii. Chcotesc amintindu-mi ca mai mereu intarzii la lectiile de sport.

           Cand intru in local imi amintesc de vara trecuta cand veneam aici seara cu Robin. Oh, Robin... bine ca am scapat de el!

- Stii ca Jack vrea sa merg in Seoul, in Coreea, sa-i cunosc familia. Sunt foarte, foarte emotiona-

Stai! CE? Aici m-am pierdut. Lexi este emotionata? Nu. Nu emotionata. Foarte,foarte emotionata. Asta e atat de ... neLexi.

- Deci, intelegi tu, chiar as avea nevoie de tine. Sfarseste discursul ei.

- Ai nevoie de mine pentru ce? O intreb eu speriata de raspuns.

- Esti atenta? Vreau sa vii cu mine pentru ca tu stii cum ar trebui sa ma comport in fata parintilor lui si, in plus, ti-am luat si bilet de avion. Siiiii...iar baga zambetul de nevinovata si mie iar imi vine sa ii trag una in fata, doar ca acuma simt cum ating cu maxilarul podeaua.

          Incerc sa ma gandesc. De ce nu as accepta? E o vacanta bine-meritata. Chiar nu as avea vreun motiv logic sa refuz o plimbarica pana in Coreea. Mai ales ca sunt sarbatorile acum. Cred ca totul acolo e impodobit si abia astept sa vad numai orezari pe strada.

          Pun pariu ca ochii imi stralucesc de incantare, iar zambetul pe care il preiau cred ca ii confirma lui Lexi aprobarea mea.

- Cand avem zborul? intreb in timp ce ridic cescuta cu ceai fierbinte, numai bun sa ma incalzeasca de la frigul din Birmingham.

- Maine dimineata la 7 ! spune repede.

Zambet nevinovat din nou.

CE?

* TIN SA PRECIZEZ CA AM FOLOSIT CUVANTUL "OREZARI" IN SENSUL BUN. MIE IMI PLAC COREENII SI ASA IMI PLACE SA LE ZIC, DECI FANII K-POP, NU VA SUPARATI, VA ROG. SI SCUZATI GRESELILE GRAMATICALE, NU AM EDITAT TEXTUL.*

KEX [ Kai EXO f.f.]Citește această povestire GRATUIT!