Capitolul 9

92 3 0

Astazi trebuia sa vina Ale la mine. Nu o mai vazusem de la prima noastra intalnire la hotel. Imi era super dor de ea si voiam sa le intalneasca si pe prietenele mele de la filmari.

-Abia astept sa vin la tine! Dar am o intrebare: la ce ora sa vin la hotel?

-Stai! Ai zis la hotel?

-Da. Pai, nu acolo stai?

Acum am realizat ca eu stateam de patru saptamani deja la Ryan, ceea ce nu prea era normal. Inteleg ca am fost super ocupata si nu am avut timp sa ma gandesc la asta, insa intrecusem termenul cu doua saptamani!

-Bine... vorbim mai incolo, ok? zic eu fara sa ma gandesc ca eu trebuia sa-i dau un raspuns la intrebare, si-i inchid telefonul in nas.

Trebuia sa discut cu Ryan despre asta si in cel mai bun caz sa ma intorc la hotel.

-Ryan? Poti veni putin sa vorbim ceva?

-Sigur. Vin acum, zice el tipand de undeva de sus.

Il vad coborand pe scari.

-Da, ce s-a intamplat?

-Cate saptamani au trecut?

-De cand?

-De cand stau la tine.

-Cam patru...

-Exact. Patru. Cate trebuia sa stau eu de fapt? Doua. Si am stat dublu!

-Si care e problema? Nu ma deranjeaza sa stai cu mine! Din contra, imi face placere sa ma trezesc cu tine dimineata langa mine in pat...

-Pe bune? intreb eu cu greutate din cauza ca mi se adunasera lacrimi in ochi.

-Da! Si din partea mea poti romane de tot!

-Ryan...

-Nu, serios! Vreau sa ramai cu mine! Vreau sa locuiesti alaturi de mine! M-ai face cel mai fericit om daca ai accepta sa stai cu mine!

Incep sa rad.

-Zici ca ma ceri in casatorie, asa suna ce-mi zici tu. Tu chiar ma lasi sa raman?

-Nu ma, ca eu nu am vorbit despre asta timp de cinci minute in continuu. Da, Amelie, vreau sa stai cu mine. Nu sti cat de singur ma simteam inainte sa vi tu! Te rog, ramai!

-Nu stiu ce sa zic... daca vreau sa imi chem niste prietene la mine nu as putea sa le invit la tine acasa. Si ca tot veni vorba, azi chiar trebuia sa vina fetele.

-Nu-i problema! Poti sa le chemi! Nu o sa va deranjez!

-Nu e vorba de asta... nu ma deranjeaza sa stai cu noi, doar esti iubitul meu... doar ca, ma simt prost...

-Nu mai spune nimic! Nu ai de ce sa te simti prost! Ok? Suna-le si spunele sa vina aici. Nu vreau sa mai aud comentarii!

-...

Nu mai aveam cu ce sa contra carez. Castigase! Nu ca m-ar fi deranjat sa locuiesc cu el sau ceva. Ma bucuram ca a invins. Fara sa mai stau pe ganduri, ma duc la el si-l imbratisez puternic ca sa nu mai zica nimic.

La inceput e putin socat de reactia mea, dar apoi ma strange si el in brate la randu-i.

-Acum du-te si cheama-le!

Inainte sa ma indrept spre masa unde imi lasasem telefonul, ma opresc si-l sarut pe buze, apoi ii zic:

-Te iubesc!

-Si eu te iubesc! imi spune, pupandu-ma intre sprancene.

-Ok, fetelor, s-a mutat locatia petrecerii. Nu mai e la hotel cum credeati voi. Este la Ryan acasa. Si mai nou la mine acasa, acum ca m-a batut la cap sa raman la el de tot...

In cautarea iubiriiCitește această povestire GRATUIT!