Kings Of Leon - Sex On Fire   ---->

~~~~~~~~~

Zayn deschide portiera din dreapta a SUV-ului Audi de culoare neagră, iar eu mă urc la bord. E o maşină bestială. N-a mai menţionat explozia de pasiune din lift. Să-i zic eu? Ar fi bine să vorbim despre asta sau să ne prefacem că nu s-a întâmplat? Aproape că nu mi se pare real – primul meu sărut fără niciun fel de reţineri. Cu trecerea timpului, îi atribui un statut mitic, de legendă arthuriană, de Cetatea dispărută a Atlantidei. Nu s-a întâmplat niciodată, n-a existat niciodată. Poate că mi-am imaginat eu totul. Nu. Îmi pipăi buzele, umflate de la sărut. Fără doar şi poate că s-a întâmplat. Sunt altă femeie. Îl doresc pe bărbatul ăsta cu disperare, iar el m-a dorit.

Arunc o privire spre el. Zayn a revenit la eul lui obişnuit, politicos şi uşor distant.

Ce derutant!

Porneşte motorul şi iese cu spatele din parcare. Dă drumul la sistemul de sonorizare. Interiorul maşinii se umple cu cea mai dulce şi mai fermecătoare muzică, interpretată de două femei. Oh, Doamne… toate simţurile mele sunt răvăşite, aşa încât efectul muzicii este îndoit. Îmi trimite fiori delicioşi pe spinare. Zayn conduce cu o siguranţă relaxată.

— Ce ascultăm?

— E „Duetul florilor” de Delibes, din opera Lakmé. Îţi place?

— Zayn, e superb.

— Nu-i aşa?

Zâmbeşte larg, aruncându-mi o privire. Şi, pentru o clipă, pare să-şi trădeze adevărata vârstă: tânăr, fără griji şi frumos de-ţi taie respiraţia. Asta să fie „cheia” lui? Muzica? Stau şi ascult vocile angelice stârnindu-mă şi seducându-mă.

— Pot să mai ascult o dată asta?

— Desigur.

Zayn apasă un buton, iar muzica îmi dezmiardă încă o dată auzul. Este un asalt blând, lent, dulce şi sigur asupra simţurilor mele auditive.

— Îţi place muzica clasică? întreb, sperând să obţin o informaţie preţioasă legată de preferinţele lui personale.

— Gusturile mele sunt eclectice, Charlotte, îmi place tot de la Thomas Tallis la Kings of Leon. Depinde în ce dispoziţie mă aflu. Tu?

— Şi eu la fel. Chiar dacă nu ştiu cine e Thomas Tallis.

Se întoarce şi mă priveşte scurt, înainte de a reveni cu privirea la drum.

— O să ţi-l pun odată să-l asculţi. E un compozitor britanic din secolul al şaisprezecelea. Tudor, muzică corală de biserică.

Zayn zâmbeşte către mine.

— Pare foarte ezoteric, ştiu, dar în acelaşi timp e magic.

Apasă un buton şi Kings of Leon încep să cânte. Hmm… pe-asta o ştiu. „Sex on Fire.” Cât se poate de adecvat. Muzica e întreruptă de soneria unui telefon care sună prin sistemul de difuzoare. Zayn apasă un buton de pe volan.

— Malik, răspunde scurt, pe un ton răstit.

— Domnule Malik, Welch la telefon. Am informaţia pe care aţi cerut-o.

O voce aspră, imaterială, se aude în difuzoare.

— Bun. Trimite-mi-o prin e-mail. Mai e ceva?

— Nu, domnule.

Apasă butonul, întrerupând convorbirea, şi muzica revine. Fără la revedere sau mulţumesc. Mă bucur tare mult că n-am luat niciodată în serios ideea de a lucra pentru el. Fie şi numai gândul mă face să mă cutremur. E prea poruncitor şi rece cu angajaţii lui. Muzica se întrerupe din nou din pricina telefonului.

Fifty Shades Of Malik | Cincizeci de umbre ale lui MalikCitește această povestire GRATUIT!