Capitolul 5. Răzbunarea

115 8 5

Hei! Capitol nou! Lectura placuta!

 Perspectiva lui Alexander.

Iulie,1994

Mă aflu în New York de câteva ore,desigur cu acordul lui Crowley, pentru a-mi duce la bun sfârşit răzbunarea. Nenorociţii nu merită să facă umbră pământului după toate câte au făcut. Mi-am închiriat o cameră superbă la un hotel de 5 stele,doar aveam să mai petrec puţin timp pe aici după pedepsele aspre pe care le voi aplica.

Stăteam liniştit în curtea casei mele,unde am copilărit şi am trăit momente frumoase,care evident au fost şterse cu buretele datorită lor.Nu mă mai leagă absolut nimic de acest loc,de această casă şi aş putea foarte lejer să o ard din temelii,dar nu îmi doresc ca biata mea surioară să rămână pe străzi,măcar averea boşorogului să îi rămână.Am fumat o ţigară,asta după ce m-am asigurat că ea nu va fi acasă să vadă ororile pe care le voi comite. Nu merită asta,dar nu am ce să fac. Răzbunarea cere sacrificii mari pe care sunt gata să le fac. Nimeni şi nimic nu mă va face să renunţ. Au crezut că au scăpat definitiv de mine,dar iată că sunt din nou aici şi credeţi-mă,nu am pic de milă pentru niciunul dintre ei. Oare merită? Nici măcar o fărâmă,vă asigur.

Am intrat în casă,fără să mă sinchisesc să deschid uşa,mai degrabă am oprit alarma casei cu o simplă mişcare a mâinii. Am început să mă plimb aleatoriu prin living,jucându-mă cu lumina şi celelalt aparate electrocasnice. Era amuzant să poţi să controlezi totul. Imediat am zărit pe şemineu pozele noastre de familie,de la Crăciun şi alte diferite ocazii. Ce copil eram şi Claire cât de mult s-a schimbat de atunci. Prea puţin impresionat fiind,le-am azvârlit pe podea fără să mă obosesc să le ating.Am urcat la etaj şi m-am oprit în dormitorul meu. Nimic schimbat,spre surprinderea mea. Biroul meu l-am evitat cu desăvârşire,chiar nu aveam ce să văd acolo. Cu paşi mărunţi m-am îndreptat spre biroul lui Brian,ştiind că va apărea curând acasă. Va fi amuzant să-i văd reacţia atunci când mă va vedea în faţa ochilor. Teroarea şi frică îl vor mânca de viu sunt sigur de asta,dar cu atât mai bine. Amuzat,m-am trântit pe scaunul lui de la birou,dar nu înainte să îmi bag nasul în băuturile lui scumpe,unde nu am avut niciodată acces. Serveam un pahar de wisky scump şi stăteam cu picioarele pe birou când am auzit că a venit. Numai după mişcările pe care le făcea mi-am dat seama că e agitat. Am pocnit din degete,făcând astfel întuneric în birou,îi lăsasem destul luminile aprinse la parterul casei. Se plimba prin casă agitat,fără să aibe curajul să urce la etaj. Atunci mi-am dat seama că avea să sune la poliţie şi îmi va strica toată distracţia,aşa că m-am teleportat la parter exact în momentul în care îşi butona telefonul. Silenţios ca de obicei,m-am dus în spatele lui şi l-am bătut pe umăr,speriindu-l atât de tare încât îşi scapă telefonul pe jos,prilej bun să-l calc cu piciorul şi să-l distrug. Se întoarse stupefiat către mine şi vru să fugă,dar mă aflam deja în calea lui. Se opri şi dori să ţipe dar i-am zâmbit şi i-am făcut semn să tacă.

- Doamne Dumnezeule! Eşti o fantomă,un strigoi!! Piei din calea mea! strigă el. Ce...ce naiba se întâmplă?

Am început să îi râd în faţă,iar el dori să fugă din nou,dar l-am oprit prinzându-l de umeri.

- Brian,nu fii naiv! am mârâit eu privindu-l atent,însetat în acelaşi timp de răzbunare.

- Dă-mi drumul! Tu...tu nu eşti băiatul meu! Băiatul meu a...a murit! Ai murit!

Mi-am dat ochii peste cap exasperat.

- Am murit? întreb râzând.

- Da-da. se bâlbâi el terifiat. Se dădu doi paşi înapoi,încercând să scape, dar i-am trântit uşa în faţă şi am încuiat-o doar cu o mişcare a mâinii. Ador să fiu puternic,este un sentiment de nedescris!

Răzbunătorul (Secrete Întunecate-Cartea I)Citește această povestire GRATUIT!