Tangled love

Capitolul 5 - Confusion

" I don’t like the way he’s looking at you
I’m starting to think you want him too
Am I crazy, have I lost ya?
Even though I know you love me, can’t help it"

                                          Nick Jonas - Jealous

        Dupa ce ma asigur ca Zack este in regula, ma indrept catre clasa de detentie. Inauntru se afla inca 5 elevi si un profesor. Acesta imi explica regulile orei de detentie si ma trimite intr-o banca mai retrasa din clasa. Ma asez in banca si ma gandesc ca nici nu ar trebui sa ma aflu aici, avand in vedere ca Damien si Zack s-au luat la bataie si nu au primit nicio pedeapsa. Intarziatul la ora este o nimica toata pe langa ce au facut ei. In orice caz, ma bucur ca ei nu sunt aici. Vreau sa ma gandesc la ce trebuie sa fac in dupa-amiaza asta. Ma hotarasc sa il sun pe Zack si sa il invit la un suc. Asa imi va putea explica totul.

        Ora se scurge imediat, iar eu imi scot telefonul si il sun pe Zack.

        - Hei, Zack! Ce-ai zice sa iesim la un suc in 30 de minute?

        - Uite, Megan, stiu ca am zis ca ar trebui sa mai iesim, dar nu cred ca e o idee buna, nu dupa ce s-a intamplat azi, imi spune el trist.

        - De asta voiam sa iesim, cineva trebuie sa imi explice ce s-a intamplat, iar acela esti tu, ii spun eu calm.

        - Nu vreau sa mai am probleme cu Damien. Ai putea pur si simplu sa te duci si sa il intrebi pe el, imi vorbeste el cu un ton rece.

        - Bine, spun eu si inchid fara sa ii las timp sa spuna ceva.

        Cum o sa aflu eu ce s-a intamplat daca Zack nu vrea sa vorbeasca? Ma gandesc la cum as putea sa il conving pe Damien sa imi spuna si imi vine o idee geniala. O voi putea pune in aplicare abia maine.

        Soarele apune, iar eu tocmai mi-am terminat referatul la fizica. Imi prepar un ceai si ma bag in pat dand drumul serialului meu preferat. Au trecut doua zile si nu am mai vazut niciun episod. Dupa trei episoade, oboseala ma cuprinde si cad intr-un somn dulce.

***

        Rasaritul in Chicago e de vis. M-am trezit devreme azi, nu mai puteam sa dorm. Mi-am facut o cafea si am iesit pe balconul apartamentului meu grandios. Racoarea diminetii imi mangaie obrajii si ma indeamna sa intru inauntru. Ma supun si ma duc in dormitor. Ma pregatesc de o noua zi de scoala si pornesc la drum. Pe zi ce trece, parca numarul locuitorilor orasului se inmulteste. Asta imi place, niciodata nu am suportat monotonia.

        In curtea liceului se afla cativa elevi, iar eu zambesc in sinea mea pentru ca am reusit in sfarsit sa ajung la timp la scoala. Imi scot cartile din dulap si observ un biletel ce a cazut pe jos. Il ridic si pe el nu este scris decat:

        Banca a doua, randul trei.

        Intru in clasa si ma duc direct spre a doua banca a randului trei. Pe banca nu gasesc nimic, dar cand privesc spre scaun, observ ca pe el este asezat un trandafir alb. Privesc cu admiratie si zambesc, ador gesturile de genul asta. Pe una dintre petale este un scris caligrafic de culoare neagra. Scrie "Grays" ,dar nu cunosc pe nimeni cu acest nume. Bag trandafirul in banca si in clipa urmatoare profesorul de matematica intra in clasa. Ne saluta, iar apoi face prezenta.

        - Damien Cross.... Megan Donovan.... Kaitlyn Folks .... Zack Grays...

        Zack Grays. El trebuie sa fie cel care mi-a dat trandafirul. Zack sta pe randul al doilea in a patra banca. Ma uit peste umar si il zaresc zambindu-mi sincer. Acum banuiala imi este confirmata. Ii zambesc inapoi timid si ma intorc, nu vreau ca astazi sa mai primesc observatii.

        - Domnisoara Donovan, va rog sa iesiti la tabla, imi porunceste profesorul.

Acesta imi dicteaza un exercitiu cu un grad de dificultate scazut, dar eu nu scriu nimic pe tabla. Ma uit la bucata de creta din mana mea pana ce profesorul ma trimite inapoi in banca si imi spune:

        - Nivelul tau este nesatisfacator, Megan, de aceea va trebui sa il deleg pe Damien Cross sa te mediteze.

        Eu aprob intelegator din cap, iar Damien nu spune nimic. Dupa ora, raman ultima in clasa si merg spre profesor.

        - Va multumesc pentru ajutor domnule, chiar trebuia sa vorbesc cu Damien, va voi aduce cele 20 de exercitii maine, ii spun eu zambind.

        - Nicio problema, Megan, dar data viitoare te rog sa nu mai apelezi la un profesor pentru probleme personale.

        Imi iau la revedere si ies pe hol. Se pare ca ideea mea a fost chiar buna. Sa ma prefac ca nu stiu nimic la matematica pentru ca a primi doua ore in particular cu Damien e grozav.

        Il vad pe Damien stand singur pe o banca din curtea scolii, asa ca ma duc spre el.

        - Buna, Damien! ii spun eu zambind.

        - Buna. Astazi la 3 te astept la mine pentru meditatie. Uite adresa mea, imi spune el absent, iar apoi sa ridica si pleaca.

        - Asteapta! strig eu, dar in zadar. Nu se intoarce si isi continua drumul.

        Dupa a doua ora, directoarea isi face aparitia in clasa noastra si ne anunta ca trebuie sa plecam acasa, deoarece va avea loc o sedinta a consiliului. Evident, toti copiii au fost incantati.

        Inca 20 de minute si este ora 3. Mi-am pregatit un discurs pentru Damien si m-am imbracat cu niste blugi stramti cu talie inalta si un maiou negru.

        Ciocăn la usa de 3 ori si astept ca cineva sa imi raspunda. Damien imi deschide usa si sta in pragul usii privindu-ma impasibil. Ii cer acordul de a intra, iar el aproba scurt din cap. Intru fara sa spun vreun cuvant. Imi arata unde sa ma duc si cred ca este camera lui. Exact cum ma asteptam, totul este la locul lui si camera este foarte spatioasa.

        - Deschide culegerea la pagina 72 si hai sa incepem, imi porunceste el.

        Fac cum imi spune si incep sa lucrez fara greseala. Stiu sa fac fiecare exercitiu pe care mi-l da, dar el continua sa imi dea unele mai grele in speranta ca voi gresi.

        - Pentru numele lui Dumnezeu Damien, vorbeste cu mine. In caz ca nu ai observat, la matematica am inteles tot. Ceea ce nu inteleg este comportamentul tau. Daca am gresit cu ceva te rog sa imi spui!

        - Nu ai gresit cu nimic, Megan, imi spun el clar si raspicat.

                - Bun. Atunci spune-mi ce a fost cu iesirea aia de ieri. Zack nu e iubitul meu. De ce va bateati?

        - V-am vazut, Megan. Ieri pe hol, atunci cand erati atat de apropiati, eram si eu acolo. Apoi astazi, cand ti-a dat trandafirul, imi spune el albindu-se la fata.

        Ma inrosesc, dar nu reusesc sa inteleg de ce este afectat. Este atat de schimbator. Acum doua minute era dur ca o stanca, iar acum este atat de vulnerabil.

        - Damien, nu te mai inteleg. Nu te priveste ceea ce fac eu si in plus, credeam ca iti petreci tot timpul cu Kate, nu credeam ca vei fi pe hol ieri. Zack este de treaba si imi place asta. Este si un gentleman pentru ca mi-a dat acel trandafir. Imi plac gesturile astea. Imi place sa imi petrec timpul cu el, dar asta-i tot, nimic mai mult, ii explic eu.

        - Si asta iti place? ma intreaba el in soapta, in timp ce isi apropie mana de obrazul meu si mi-l mangaie cu degetul mare.

        - Damien... , murmur eu, dar nu mai pot sa spun nimic, el are o privire ce transmite atatea promisiuni si ma reduce la tacere.

        - Shh, nu spune nimic, am inteles, imi spune el incet. Cred ca asta e tot pentru azi, ne vedem maine, domnisoara Donovan.

        Si din nou, nu mai inteleg nimic. Era asa de suav, iar acum este jucaus.

        - Pe maine, Damien, spun eu zambind timid.

        Oh, Damien Cross, ce-mi faci tu mie?