Capitolul 2 Intamplare sau destin

579 23 3

Insfarsit ajunsi in scoala ne luam ramas bun (sperand in sufletul meu ca il voi revedea cat de repede pot),ma asez in banca imi scot cartile din ghiozdan si il bag in pupitru asteptand sa inceapa ora de engleza a carui profa ne era si diriga...dar chiar inaite de a suna clopotelul ajung si cele mai bune prietene ale mele Christina si Andreea care se apropiau de mine cu pasi repezi vazandu-se pe fata lor oboseala cauzata de lipsa de somn.Atunci Christina ma intreaba cu o oarecare oboseala in voce urmate de un cascat lung :

Ai reusit sa dormi bine azi-noapte ?

- Da dar se vede ca tu nu prea,vrei o cafea eu ma duc sa imi iau una inainte sa vina profa...

-Da te rog...- a zis ea fara ezitare... 

I-am adus cafeaua chiar inainte de a intra diriga,atunci m-am asezat repede inainte de a ma observa profa si am asteptat sa inceapa ora,dar nu a intrat bine in clasa ca a inceput cu un discurs neobisnuit de lung ce scurta ora de engleza in care era vorba ca aici la scoala s-a realizat cea dea doua familie a noastra si ca drebuie sa acceptam orice schimbare cu zambetul pe buze si BLA BLA BLA...

Din fericire a terminat si ne-a zis ca o sa avem un nou coleg in clasa,nimeni nu banuia nimic...dar apoi vad o silueta de baiat inalt si un zambet din profil era ...El...

Profa a inceput sa predea dar eu nu putea sa imi dezlipesc ochii de el era ca si cum ma uitam la un dablou plin de mister nu intelegem de ce nu imi puteam intoarce privirea adica nu era de parca m-as fi indragostit de el nu aveam cum abea l-am cunoscut si nu stiam nimic despre el,rasucindu-si capul a observa ca ma holbam la el atunci mi-a facut cu ochiul,surprinsa de gestul lui m-am intors spre directia profei si m-am prefacut ca sunt atenta la ora,asteptand sa se sune pentru a iesi din clasa...

- Trrrr!

In sfarsit nenorocitul de clopotel a sunat,daca mai dura mult as fi explodat,m-am ridicat din banca urmada de Christina indreptandu-ne spre baie dar Christina mi-a zis sa merg inainte deoarece ea a uitat ceva in clasa am facut cam vreo 10 pasi apoi m-am intors sa vad ce face ,nu o spionam insa faptul ca ea a uitat ceva era cam de necrezut,am ramas dupa colt asteptand sa vad ce face (din cate vazusem se intorsese dupa o carte) deschizand o carte se indrepta spre baie insa in drumul ei se ciocnise de un baiat,el o prinse repede de talia ei subtire si se uita adanc in ochii ei de un verde smarald o ridica incet si ii zice cu o emotie in glas :

- Scuze am fost neidemanatic si ai fi putut sa te ranesti...

Christina s-a inrosit imediat si i-a soptit cu glas tremurand :

- Nu-i v..vina ta e..eu nu am f..fost atenta 

- Ma numesc Derek pe tine cum te cheama?

- C..Christina 

- Incantat - au zis ei in acelasi timp

Christina se indrepta spre mine cu un zambet larg pe fata parca urmand sa i se rupa fata,se apropiase de mine si emotionata a inceput sa-mi povesteasca ca in drum spre baie s-a ciocnit de un baiat, o ascultam cu atentie desi gandul meu zbura inca la Alex si la ce facu in timpul orei de engleza...

Ziua era pe terminate mai aveam ora de romana care era plictisitoare deoarece acum recapitulam tot ce am facut in semestrul 1 pentru a se asigura ca nu am uitat...atunci primisem un mesaj de la Christina in care imi zicea ca a mai cunoscut un baiat si ca e posibil sa ii placa si de el atunci emotionate am izbucnit amandoua ridicandu-ne in picioare in timpul orei si zicand :

PETRECERE IN PIJAMALE !

In clipa urmatoare toti ochii si toate urechile erau atintite pe doua nebune care tipau in timpul orei de romana in timp ce profa ne reamintea plictisitoarea lectie VERBUL,ne-am asezat la loc reluandu-ne cartile in fata si ascultand ora...

Ziua de scoala se terminase Christina si Andreea plecara in stanga mergand ca deobicei prin spatele scolii iar eu am mers ca deobicei prin fata,din urma mea se auzeau niste pasi grabiti urmat de o voce obosita care imi striga numele,as fi recunoscut acea voce de la 3 km  era vocea lui Alex care alerga spre mine desi era mult in spatele meu am preferat sa maresc pasul si sa ma prefac ca nu aud (deoarece eram rusinata de gestul facut de el la prima ora) dar nu apucasem sa ies din curtea scolii ca el si-a pus mana pe umarul mea si m-a oprit zicandu-mi :

- Pentru o fata mergi destul de repede...- facu o pauza luase o gura sanatoasa de aer si relua - nu m-ai auzit cand te strigam ?

- Scuze dar ma grabesc sa ajung la serviciu...

- Bine atunci te las...

In momentul urmator isi sustrase mana de pe umarul meu si plecase inainte mergand pe drumul cel mai lung care ducea la cartierul in care stateam,desi paruse trist ca nu mergem inpreuna spre casa el zambea ca sa nu dea de banuit...

Am pus si capitolul 2 in care apar  si cele mai bune prietene cu numele lor autentic scuze ca e cam scurt dar promit ca urmatorul va fi mai lung si mai interesant :) (scuze pentru greseli)

Ingerul Meu PazitorCitește această povestire GRATUIT!