Darul

Capitolul XV

Imediat ce-şi termină pătimaşa cuvântare, se înroşi în obraji.

— Vă rog să-mi scuzaţi limbajul de mahala, şopti ea.

Se lăsă o tăcere stânjenită, pe care o risipi Jimbo, cu vreo două istorisiri picante despre aventurile lui pe mare.

Tava cu desertul tocmai era luată de pe masă, când Jade întrebă:

— Încă n-ai văzut-o pe fetiţa noastră cea frumoasă?

Sara zâmbi.

— Am auzit-o, răspunse ea, dar încă n-am văzut-o. Sterns mi-a promis că diseară mă va lăsa s-o ţin în braţe.

— E aşa de drăgălaşă! spuse Jade. Tot timpul zâmbeşte. Şi e şi foarte inteligentă. Caine şi cu mine am observat imediat.

— Mare noroc pe Olivia, să aibă nişte părinţi aşa de iubitori.

— Şi Nathan va fi un tată minunat, afirmă Jade.

Sara nu comentă.

— Nu eşti de acord, bărbate?

— Dacă învaţă vreodată să vorbească mai încet, da?

Jade îi dădu un picior pe sub masă, în timp ce continua să-i zâmbească Sarei.

— Nathan are atâtea calităţi! declară ea.

Sara nu voia să vorbească despre Nathan, dar considera că ar fi fost nepoliticos să nu participe la conversaţie.

— Aşa? Şi care să fie calităţile acelea?

Jade deschise gura să răspundă, apoi se opri, de parcă ar fi uitat subiectul. Se întoarse spre Caine.

— Explică-i Sarei ce calităţi are Nathan.

— Mai bine explică-i-le tu, răspunse Caine, luând încă un biscuit dulce.

Aceste cuvinte îl făcură să primească încă un picior pe sub masă.

Îşi privi încruntat soţia, apoi spuse:

— Nathan e demn de încredere.

— O fi el demn de încredere, dar n-are încredere în nimeni altcineva, asta-i sigur, răspunse Sara, începând să-și împăturească şervetul.

— Băiatul ăsta are curaj, interveni şi Jimbo, zâmbind încântat ca aducea şi el contribuţia.

— E remarcabil de... ordonat, adăugă Jade, întrebându-se dacă o nimerise bine.

Sara nu spunea nimic. Hotărând că o luaseră pe o cale greşită, Caine acoperi mâna lui Jade cu a lui, făcându-i cu ochiul, conspirativ.

— Cred că Nathan e cel mai încăpăţânat om pe care l-am cunoscut vreodată.

— S-ar putea să fie puţin cam încăpăţânat, replică imediat Sara, dar acesta nu e un păcat, cu siguranţă.

Se întoarse spre Jade.

— Fratele tău îmi aminteşte de o statuie sculptată foarte frumos. Pe din afară e atât de chipeş, atât de perfect, dar pe dinăuntru, are o inimă rece ca marmura.

Jade zâmbi.

— Eu nu l-am considerat niciodată pe Nathan frumos.

— Nici Sara n-are cum să-l considere frumos, răspunse Caine, strângând mâna soţiei sale, înainte de a adăuga: Nathan e un ticălos urât ca noaptea, cum ştie toată lumea. Are spatele plin de cicatrice, pentru numele lui Dumnezeu.