Tangled love

Capitolul 1 - Ready to go

" Blossom on a tree
You know how I feel
It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good"

                       Michael Buble - Feeling good

       Un nou început. Asta mi-am dorit de când am învățat cum e să trăiești singură într-un oraș precum Vancouver. Presupun că mulți se întreabă cum reușesc să merg prin viață fără nimeni alături. Părinții mei m-au abandonat când aveam 2 ani. Niciodată nu am aflat motivul, dar pentru mine este clar că nu au ținut la mine. Am început să muncesc la un stand de înghețată ca să îmi câștig pâinea. Încă de la 14 ani fac asta, iar după 4 ani, iată-mă tot aici, cu o beretă ciudată pe cap, vânzând înghețată. Copii de vârsta mea au râs de mine, dar e în regulă, m-am obișnuit cu ei după o vreme. În situații ca astea nu pot decât să îi ignor, pentru că ei sunt mai mulți, iar eu sunt doar una.

        În întreaga mea viață, am avut doar o singură prietenă, Emily, care s-a dovedit a fi o persoană îngrozitoare, deoarece după 6 ani de prietenie, a decis să mă lase baltă pentru o fată mai înstărită decât mine. Au colindat împreună toată Europa, iar eu eram tot aici, întrebându-mă dacă prietenia noastră a însemnat ceva pentru ea. Am înțeles cu timpul că răspunsul era negativ. Știu că acum e plecată pe undeva prin Georgia cu familia ei, dar sincer nu îmi mai pasă. De atunci nu am mai avut încredere în nimeni și am preferat să îmi văd doar de viața mea. Totuși, acum am 18 ani și gândurile mele se îndreaptă într-o altă direcție.  Vancouver nu mi-a oferit amintiri foarte plăcute, așa că am decis să o iau de la capăt. Vreau să uit de tot și să învăț să trăiesc fericită.

        De când am acest job, păstrez banii pentru vremurile grele și iată că a sosit vremea sa îi folosesc. Este timpul să ajung într-un punct în care să fiu mulțumită cu viața mea. Așa că, începând de mâine de dimineață, voi începe să trăiesc cu adevărat, dar nu aici. Orașul acesta va rămâne definitiv în trecutul meu. Voi merge undeva departe de aici, iar Chicago este alegerea perfectă pentru a face asta.

* * *

        Asta este ziua cea mare. Voi lăsa totul în urmă și voi avea un nou început. M-am trezit devreme, nu vreau să las treburi nerezolvate aici. Ieri mi-am dat demisia de la stand-ul cu înghețată și trebuie să recunosc că am fost tristă, având în vedere că am muncit acolo atâția ani. Șeful meu, un om care mi-a devenit foarte drag de-a lungul celor 4 ani în care am muncit pentru el, mi-a spus că se va ocupa de viitoarea mea locuință, pentru că eu am făcut atâtea pentru el. Eu nu eram de aceeași părere, dar nu era genul de om care să accepte opinii diferite față de a lui. Aș fi vrut să  îl refuz, dar acum chiar mi-ar prinde bine ajutorul lui. Bagajele sunt pregătite de aseară, transferul meu către un alt liceu a fost deja facut, iar garsoniera mea este pusă la vânzare. Mi-a mai rămas doar să mă aranjez. Îmi las părul lung și negru ca tăciunea liber. Îmi place să îl prind de obicei, dar dacă e un nou început, voi schimba totul. Îmbrac o pereche de blugi și un maiou alb, iar în picioare am niște pantofi negri, cei mai comfortabili pe care îi am. Trebuie să recunosc că nu am mai arătat așa bine de mult timp și era un sentiment atât de plăcut.

        Verific dacă nu cumva am mai uitat ceva în mica mea locuință, iar apoi ies din încăpere fără să mai privesc în urmă. Merg pe străzile din Vancouver încercând să găsesc un taxi, dar se pare că nu e ziua mea norocoasă, așa că merg în grabă către aeroport pentru a nu pierde avionul.

        Aeroportul se află la câțiva kilometri de fosta mea locuință, așa că nu mi-a luat mult să ajung aici, dar eram puțin obosită de la mersul alert. O doamnă drăguță îmi verifică biletul și îmi urează un zbor plăcut. Mă așez liniștită pe locul meu și privesc cum avionul începe să se umple ușor, ușor de oameni. În momentul îm care ultimul pasager a urcat, ușile avionului se închid, iar o voce robotică anunță că în două minute vom decola. Eu îmi așez căștile pe urechi și cad într-un somn adânc sub notele frumoasei melodii "Feeling good".

        Sunt aici! Am ajuns în Chicago! Nu pot să cred cât de frumos e acest loc. Vocea mea interioara mă ceartă pentru că nu am vrut să vin aici mai devreme, dar o ignor, deși sunt de acord cu ea. Nimic nu îmi poate strica buna dispoziție.

        Ajung în fața unei clădiri înalte și foarte arătoase. Când șeful meu a spus că se va ocupa de locuința mea, nu mă așteptam să mă aducă într-un loc ca ăsta. Îmi spun în minte să îmi amintesc să-l sun și să îi mulțumesc pentru tot. Intru entuziasmată în clădire și deschid ușa apartamentului meu. Înlemnesc în momentul îm care deschid ușa. Apartamentul ăsta e bestial. Livingul este făcut în stil modern, cu un design alb, iar canapelele sunt făcute din piele. Un televizor uriaș îmi atrage atenția, iar imediat privirea se mută către o bibliotecă uriașă. O, Doamne! Câte cărți geniale sunt aici. Nu o sa mă plictisesc niciodată în locul ăsta. Explorez și restul apartamnetului și nu am nimic de obiectat. Pe patul din dormitorul meu am găsit un bilet pe care scria:

        "Megan, sper că iți place noua ta locuință. Ai tot ce iți trebuie, deci nu iți face griji. Trebuie să fii lihnită după zbor, așa că verifică bucătaria"

        Îmi dau seama imediat că e de la șeful meu, Rick. Nu știu ce m-aș fi făcut fără el. Acum că am citit biletul, chiar îmi e puțin foame, așa că dau o fugă până în bucătarie și încep să îmi pregătesc ceva de mâncare cu bucatele lăsate de Rick. După ce mănânc, mă voi duce să trag un pui de somn. Trebuie să mă odihnesc, pentru că mâine e luni, ceea ce înseamnă că trebuie să merg la școală. Îmi displace ideea că m-am mutat așa de tarziu. Nu prea am avut timp să explorez împrejurimile, dar sunt sigură că mă voi descurca.

        Mă așez pe pat și adorm imediat, visând la mult așteptata zi de mâine.