Atunci c�nd a?tep?i doar moartea, s-ar putea s? vin? �n
locul ei dragostea. Atunci c�nd nu spui ce te fr?m�nt?,
visezi. Atunci c�nd vuie?te muntele, se �nt�mpl? �ntot-
deauna lucruri nea?teptate. C�nd �mb?tr�ne?ti po?i s?
descoperi �ntr-o zi c? n-ai urcat �nc? pe Fuji-Yama. ?i
s? consta?i c? fericirea nu se afl?, poate, dec�t �n clipa
care zboar?.
Tat?l nu-?i �n?elege fiul, fiul �?i neglijeaz? nevasta, nora
se simte mai aproape de tat?l so?ului ei dec�t de to?i
ceilal?i, o fiic? se simte neglijat?, o amant? este, dac?
vrea (dar nu vrea), mai puternic? dec�t o familie. Un
copil sau doi sau nici unul. Un b?rbat care se joac? de-a
b?tr�ne?ea aude vuietul muntelui, care acoper? ?i stinge
vuietul familiei. Sau poate c? vuietul familiei �?i g?se?te
ecou �n vuietul �ndep?rtat al muntelui.
YASUNARI KAWABATA (1899-1972)
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatur?-1968.
*
YASUNARI KAWABATA
<titlu>VUIETUL MUNTELUI
Traducere de
PERICLE MARTINESCU
HUMANITAS
BUCURE?TI
Coperta colec?iei:
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Na?ionale
Kawabata, Yasunari
Vuietul muntelui / Yasunari Kawabata; trad.:
Pericle Martinescu. - Ed. a 2-a. rev. - Bucure?ti:
Humanitas, 2000
240 p.; 18 cm. - (Cartea de pe noptier?; 2)
ISBN: 973-50-0046-6
I. Martinescu, Pericle (trad.)
821.521-31=135.1
YASUNARI KAWABATA
YAMA NO OTO
� 1954, Mo?tenitorii lui Yasunari Kawabata
� Humanitas, 2000, pentru prezenta edi?ie
Prima edi?ie a acestei traduceri a ap?rut
la Editura Minerva, �n 1973
ISBN: 973-50-0046-6
*
<titlu>Vuietul muntelui
1
Cu spr�ncenele pu?in �ncruntate, cu gura �ntredeschis?,
Ogata Shingo p?rea ad�ncit �n g�nduri. De?i mai cur�nd ai
fi crezut c? e ab?tut, dec�t c? mediteaz?.
Shuichi, fiul lui, �?i d?dea seama � dar nu se mai alarma,
�ntruc�t se obi?nuise cu asta � c? b?tr�nul, departe de a
medita, nu f?cea dec�t s?-?i adune amintirile.
Tat?l �?i scoase p?l?ria de pe cap ?i o puse pe genunchi,
l?s�ndu-si m�inile peste ea, dar fiul lui o lu? ?i o a?ez? �n
plasa de bagaje a vagonului ce-i ducea spre periferie.
� Ei, na! f?cu Shingo, g?sindu-?i cu greu cuvintele. Ser-
vitoarea aceea, care a plecat nu de mult, cum o chema oare?
� Vorbe?ti de Kayo?
� Ah, da. Kayo. C�nd a plecat de la noi?
� Joia trecut?; acum cinci zile.
� Cinci zile... S? nu-ti mai aduci aminte nici chipul, nici
ve?mintele unei servitoare care te-a p?r?sit acum cinci zile...
De necrezut...
Obi?nuit acum cu lapsus-urile tat?lui s?u, Shuichi nu le
mai lua �n seam?, dar Shingo, cu toate c? ?i el era obi?nuit,
sim?ea c?-1 cuprinde un fior de spaim?, �n ciuda str?daniilor
sale, nu-?i putea aminti deloc chipul fetei aceleia. Zadarnica
fr?m�ntare a creierului s?u abia dac?-i aducea �n fa?? o ima-
gine ce-1 impresionase c�ndva, demult.
La fel se �nt�mpla ?i acum. Servitoarea se sprijinise cu
am�ndou? palmele pe prag, �n semn de plec?ciune; apoi �?i
�nclinase trupul �nainte de a-i vorbi.
5
Kayo �l slujise timp de aproape ?ase luni, dar ea nu mai
st?ruia �n memoria lui dec�t printr-un gest, printr-o plec?ciune
pe pragul casei. Asta �l f?cea s? simt? c? via?a se deta?eaz?
de el.
*2*
Yasuko, so?ia lui Shingo, avea ?aizeci ?i doi de ani. Era
deci cu un an mai mare ca el. Aveau un b?iat, pe Shuichi,
?i o fat?, Fusako, care avea la r�ndul ei doi copii.
Yasuko p?rea �nc? t�n?r?. V?z�nd-o, n-ai fi crezut c? e
mai �n v�rst? dec�t b?rbatul ei. ?i nu fiindc? acesta ar fi ar?-
tat chiar at�t de b?tr�n. Ai fi crezut-o mai t�n?r? deoarece
a?a se cuvenea, iar aparen?ele acestei perechi nu dezmin?eau
o astfel de supozi?ie. De altminteri, femeia asta, scund? ?i
robust?, nu se pl�ngea niciodat? de s?n?tate.
Yasuko nu era frumoas?, �n tinere?ea lor se vedea c�t de
colo c? ea era cea mai �n v�rst? dintre am�ndoi; de aceea nici
nu-i pl?cea s? ias? �mpreun? cu b?rbatul ei.
Shingo nu putea s? spun? de c�nd anume imaginea pe
care o ofereau ei �ncetase s? mai contravin? sim?ului comun,
conform c?ruia so?ul trebuia s? fie cel mai �n v�rst?. S? fi
fost dup? ce a �mplinit el cincizeci de ani? �n general femeile
�mb?tr�nesc mai repede, la ei �ns? era tocmai pe dos.
Anul trecut, c�nd intrase �ntr-al ?aizeci ?i unulea an, Shingo
scuipase pu?in s�nge. Asta �i venea probabil de la pl?m�ni,
dar n-a g?sit de cuviin?? s? fac? un examen mai serios, ba
nici m?car nu si-a �ng?duit un r?gaz de adev?rat? odihn?.
Nu-i vorb?, de atunci s?n?tatea nu 1-a mai sup?rat cu nimic.
Ceea ce nu �nsemna chiar c? ar fi �mb?tr�nit; dimpotriv?,