Kyoto
sau Tinerii �ndr?gosti?i din str?vechiul ora? imperial
Yasunari Kawabata

�n rom�ne?te de Vasile Spoial?
Bditura �UNIVERS"
Bucureti �1970

Coperta: O. Marinesou
YASUNARI KAWABATA
KYOTO
oder
Bit jungen Liebenden in der alten Kaiserstadt
Roman
Cari Hanser Verlag (g) 1B8S Catl Hanser Terlag, Miinchen

Capitolul �nt�i
FLORI DE PRIM?VARA

�nfloriser? viorelele pe trunchiul b?tr�nului ar?ar.
�O, iat? c? au dat ?i anul acesta �n floare !" �?i spuse Chieko z?rindu-le ?i �nt�mpin�nd ast�fel �n g�nd ginga?a prim?var?.
�n gr?dina aceea mic?, �nghesuit? printre cl?diri, ar?arul p?rea un adev?rat uria?, cu trunchiul lui abia pu?in mai gros dec�t trupul lui Chieko dar parc? puteai asemui trupul tinerei fete cu trunchiul acela ros de v�nturi ?i ploi, cu scoar?a lui aspr?, n?p?dit? de mu?chi...
Cam �n dreptul ?oldului lui Chieko, ar?arul se pleca lin, ca apoi, dup? ce-i trecea de cre?�tet, s? se arouiasc? spre dreapta. De aici, din �ndoitura trunchiului, porneau crengile r?sfi-r�ndu-se prelungi peste �ntreaga gr?din?, aco�perind-o cu ramuri aplecate, �ndoindu-se parc? sub grele poveri.
5
Pu?in sub �ndoitura ar?arului erau doua scorburi ?i-n am�ndou? se cuib?rise c�te o tuf? mic? de viorele ce �nfloreau �n fiecare prim?�var?. Erau acolo de o�nd se ?tia Chieko pe lu�me,- st�nd a?a, la o palm? una de alta, ?i dup? ce crescuse mai mare se g�ndea c�teodat? : �Oare se pot ele Sntilni ? S-or fi cunosc�nd viorelele l�ntre ele ?" De parc? �a te �nt�lni" sau �a te cunoa?te" ar putea �nsemna ceva pentru ni?te viorele !
Prim?var? de prim?var?, nu �nfloreau mai mult de trei sau poate cinci viorele �n fiecare din cele dou? scorburi din trunchiul ar?arului, dar erau frunze ?i flori �n fiecare an. De fie�care dat? c�nd le venea vremea �s? se trezeas�c? la via??" ?i Chieko le vedea, z?bovea pe te�ras? sau l�ng? trunchiul ar?arului, privindu-le cuprins? de tulburare ?i-n inim? cu un sim??-m�nat de singur?tate.
�Aici s? te na?ti ?i aici s? tr?ie?ti mereu..."
Dintre clien?ii ce veneau la pr?v?lie ?i ve�deau ?i l?udau falnicul ar?ar, rar se �nt�mpla ca vreunul s? bage de seam? c? pe trunchiul lui �nfloreau viorele. Copacul v�njos, noduros, b?tr�n dar puternic �nc?, acoperit p�n?-n cre?�tet de mu?chi, mai era ?i-acum plin de seme?ie ?i farmec. Greu s? mai observi ?i bietele vio�rele ce cre?teau �n scorburile lui.
Dar cei care ?tiau de rostul viorelelor erau fluturii. Chiar acum c�nd le z?rise ?i Chieko, un roi de flutura?i albi se ridic? de pe p?m�nt �ntr-o plutire lin? spre trunchiul copacului ?i �ncepu s? f�lf�ie �n jurul florilor.
6
Ar?arul d?duse frunzuli?e ro?ii, fluturii ju�c?u?i �l �nv?luiau �ntr-o sclipire alb?, iar frun�zele ?i florile viorelelor erau ca dou? umbre mai �ntunecate pe verdele crud al mu?chiului ce �nvelea copacul.
Era o zi bl�nd? de prim?var? �nv?luit? �ntr-o cea?? str?vezie.
Fluturii zburaser?, dar Chieko mai r?m�nea pe teras? privind viorelele.
Se uita la ele ?i parc? le spunea �n ?oapt? : �Ce frumos a?i �nflorit ?i anul ?sta de dragul meu ! Ce dr?gu? din partea voastr? !"
Chiar la r?d?cina copacului, a?ezat cam sub cele dou? tufe de viorele, se afla un felinar vechi de piatr?. Tat?l ei �i explicase odat? c? figura de pe piciorul felinarului �l reprezint? pe Cristos.
� Nu pe Fecioara Maria ? �ntrebase atunci Chieko. La Kitano, �n apropiere de templul Tenjin, am v?zut un chip mai mare al Fecioarei Maria care sem?na cu acesta.
� Dac? ar fi Fecioara Maria, ar trebui s? aib? pruncul �n bra?e, spusese tat?l laconic. Nu poate fi dec�t Cristos.
� Ah, da... �ncuviin?ase Chieko d�nd din cap.
Pe urm? �ntrebase :
� Au fost ?i cre?tini printre str?mo?ii no?�tri ?
� Da' de unde ! Felinarul ?sta a ajuns �n-t�mpl?tor aici, l-o fi adus vreun gr?dinar sau vreun pietrar. Nu-i cine ?tie ce de capul lui...
7
Se poate ca felinarul acesta s? fi r?mas din acele vremuri de demult o�nd cre?tinismul era �nc? prigonit �n Japonia. Piatra era tocit? ?i m�noat? de vreme, iar din figura roas? de v�n-turile ?i ploile o�torva secole nu se mai distin�geau deo�t vag capul, trupul ?i picioarele. La vremea lui, trebuie s? fi fost o lucrare execu�tat? cu foarte mult? migal?. Tot ce mai puteai b?nui acum era c? m�necile largi at�rnau p�n? jos, ?i c? oricine ar fi fost, st?tea drept ?i-?i ?inea m�inile �mpreunate pe piept. Forma pro-priu-zis? nu se mai putea recunoa?te, dar im�presia pe care ?i-o f?cea era ou totul alta dec�t aceea pe care ?i-o l?sau figurile de piatr? ale lui Buda sau Jizo.
Dac? �nainte vreme fusese obiect de cult sau numai o podoab? exotic? � nu mai ?tia nimeni. Acum felinarul cre?tin era ?inut acolo �n gr?�dina pr?v?liei, l�ng? r?d?cina b?tr�nului ar?ar, doar pentru aspectul s?u de lucru str?vechi. E adev?rat c? dac? se �nt�mpla s? atrag? aten�?ia vreunui client, tat?l lui Chieko spunea :