More than this

Capitolul 43: We are one

Megan

M-am trezit in liniste deplina. Eram singura acum si era prea multa liniste. M-am ridicat in picioare, avand grija sa nu dau cu capul de ceva. Eram putin ametita, de cum m-am ridicat brusc, in rest nu patisem nimic. Inca.

Usa din spate era intredeschisa, asa ca eu doar am impins-o putin. Se parea ca eram intr-o parcare a unui supermarket. Am coborat si am ramas surprinsa sa vad pe jos petale de trandafir si lumanari mici. Si mai mult decat atat, era facut un drum din petale de trandafiri si lumanari si pe un biletel prins cu o piatra scria "Follow the roses".

Oh, Louis, nenorocitule! Cum de i-a venit ideea sa ma sperie asa de moarte, rapindu-ma asa ca si cadou de ziua mea de 18 ani? Stai, doar e Louis Tomlinson!

Am urmarit drumul de trandafiri, curiozitatea crescandu-mi in timp ce mergeam. Doamne, ce o sa-i fac lui Louis! Cum sa ma sperie in halul asta?

Nici macar nu stiu in ce zona a orasului ma aflu. Ah, ba da. E multa lume pe strazi, dar cum sa vad eu ca sunt in centrul Londrei, cand parul asta albastru nu inceteaza sa zboare salbatic??

Drumul de trandafiri cobora acum pe o strada la vale, intre doua blocuri, apoi inca o strada la dreapta si cred ca am ajuns la destinatie. Eram in fata unui local, ce parea a fi inchis. Trandafirii erau pana in usa, deci trebuia sa merg inauntru. Am impins usa mare de lemn si m-am trezit intr-un intuneric profund. Oh nu, oh nu, oh nu. O sa ma sperie.

Unde dracu am pus telefonul?? Am nevoie de lumina! Ah, normal ca l-au luat "rapitorii" mei. Am mers cativa pasi apoi am calcat peste ceva tare si un poc s-a auzit cand am spart un balon. Apoi, nebunie totala!

S-au aprins luminile, muzica a pornit deodata si multe tipete s-au auzit, cel mai tare al meu. Fugeau persoane spre mine din toate partile, de abia sa le recunosc. Pretenele mele au sarit pe mine deodata imbratisandu-ma si eu incercam sa le intorc imbratisarea, dar eram prea surprinsa de multimea din jurul meu. Prieteni din copilarie, cu care nu am mai tinut legatura, dar la care tineam mult, sau verisori din partea tatalui cu care ma jucam cand eram mica.

-La muuuuuulti ani! La multi ani! cantau fetele cuvintele.

Eu cred ca spuneam intr-una "Vai, vai, vai!" si ma uitam intr-una dupa Louis. Am vazut parul cret al lui Harry si imediat langa, era Louis, tot zambitor. Normal ca unde era si Harry, era si Louis.

Am reusit sa scap de imbratisarile fetelor, ca am dat de mama, tata si fratele meu, care ma priveau fericiti. Mama mai avea putin si plangea. Purta o rochie lunga, rosie care ii statea de minune.

-La multi ani, Megan, mi-a zis tata si m-au cuprins cu totii intr-o imbratisare de grup. Cadoul te asteapta afara, mai spuse.

La cuvantul "cadou" m-am luminat ca un bec de Craciun si zambetul mi s-a triplat.

-Imi place ce ti-ai facut la par, sis', zambi frate-miu.

-Si mie, zic.

Ma intorc si vad o scena improvizata intr-un colt si pe baietii din trupa pe scena. Louis era in centru, la un microfon. Astepta sa se faca cat de cat liniste si incepu sa vorbeasca, uitandu-se la mine.

-Megan... Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti, eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le spun... Din pacate nu pot atinge soarele sa ti-l daruiesc... Nu pot atinge stelele pentru a ti le darui... Nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu, gandurile mele, trupul meu, intreaga mea fiinta! Am trecut printre atatea si vom trece prin mai multe. Vreau sa fiu cu tine in drumul meu si sper ca ma vrei si tu langa tine. Tu esti cel dintai vis al meu, pe care nu am fost niciodata in stare sa ma opresc sa nu-l visez. Ti-as putea spune inca o mie de cuvinte si tot nu ar fi de ajuns sa spun ce simt pentru tine. Te iubesc.