Urmări şi consecinţe

Capitolul 1

Într-o lume unde nimic nu părea imposibil, unde puteai găsi orice, pe oricine şi de orice fel, într-o astfel de lume trăiam eu.

Aici totul era posibil, şi când spun asta nu mă refer doar la întâmplări; aici existau tot felul de rase bipede, tripede, patrupede care de fiecare dată când se întâlneau încearcau să se omoare. Doar oamenii, anumiţi oameni, erau lipsiţi de griji şi probleme. Ei se apărau cu ajutorul celorlalţi, având prieteni sus puşi. Iar familia mea făcea parte din acei oameni privilegiaţi. De ce făceau parte din acest grup, nu ştiu foarte clar. Însă ştiu că totul s-a schimbat din acea zi.

Acea zi care mi-a întors viaţa pe un alt drum, atât a mea, cât şi a familiei mele.

Eu stăteam în partea de nord a Ţării de Jos.

Pământul nostru, planeta noastră, nu era mare. Avea mult teritoriu ocupat de ape, dar teren uscat era de ajuns încât să se poată forma cinci ţări, nici prea mici, dar nici prea mari. Fiecare ţară avea regi sau împăraţi şi câte o rasă predominată.

În Ţara de Jos, predominanţi erau cei care-şi schimbau forma. La prima vedere, păreau oameni normali, însă odată ce îşi puneau în cap, puteau să se transforme în orice voiau ei. Problema la această transformare era că, fiecare individ, putea să se transforme doar în două tipuri de animale, un tip de pământ şi unul de apă sau aer, depinzând foarte mult de familie şi gena răspândită.

Celelalte ţări aveau alte rase.

 Ţara de Sus, fiind opusa noastră şi cea mai apropiată, doar o fâşie de apă de câţiva kilometri lăţime despărţindu-ne, avea drept guvernatori rasa vampirilor. Aceştia semănau atât de bine cu oamenii, încât de multe ori au fost confundaţi cu ei şi luaţi drept robi sau altele. Însă de fiecare dată, când vampirul se înfuria sau se simţea ameninţat sau mai ştiu eu din ce cauză, se transforma într-un monstru terifiant. Îi apăreau incisivi lungi şi ascuţiţi, ochii i se schimbau din diferite culori în roşu aprins, pielea i se făcea cenuşie, unghiile se alungeau şi deveneau foarte tăioase, întregul corp suferea o mutaţie în ceva de speriat.

Apoi mai era Ţara de foc. Aici guvernau o rasă numită Schindn, ce puteau fi luaţi în considerare oameni, doar că se aprindeau ca o cârpă muiată în benzină când voiau; întregul corp, care spuneai că era acoperit cu o a doua piele, fiind învăluit în foc roşu, arătând foarte frumoşi.

A patra ţară era Ţara Nurcilor. Chiar dacă avea numele ăsta, nu nurcile coordonau. Rasa predominantă era cea a sirenelor. Aceastea aveau dublu metabolism, fiind capabile să trăiască în apă sau pe pământ. De aceea ţara lor era pe jumătate înecată în apă, arătând mai mult ca o insulă, nu o întreagă ţară.

Şi ultima era Ţara Nepăsării. Aici conduceau rasa vrăjitorilor, care aveau posibilitatea de a contola aerul şi tot ce ţinea de el. Aceştia puteau combina aerul cu apa sau electricitatea şi puteau face aproape ce voiau.

Toate aceste ţări erau despărţite de ape şi fiecare stătea la o anumită distanţă de celelalte. Însă, atunci când se întâlneau două specimene din rase diferite, se ajungea la răfuială. Nu ştiu cum, dar acestea aveau un simţ foarte dezvoltat şi-şi puteau da seama dacă cineva era om, din rasa lui sau din orice altă rasă. Iar când se simţea un străin în apropiere, toţi năpădeau pe el. Era o discordie între toate aceste ţări. Nu le plăceau când le era invadat pământul şi nici faptul că mai existau şi alţii. Uneori credeam că aceştia se luptau pentru supremaţie, pentru a extermina celelalte rase şi a rămâne singuri. Dar nu aveam de unde să ştiu dacă aşa era sau nu.

Menţionasem de oameni... Aceştia făceau parte din rasa veche, străbună, din care s-au dezvoltat toate celelalte rase prin mutaţii suferite de-a lungul timpului. În prezent, puţini oameni mai existau, în comparaţie cu numărul celorlalte rase, iar majoritatea o făceau pentru a menţine procreaţia fiecărei rase în parte.