Bernard Werber
FURNICILE





În cele câteva secunde necesare pentru a citi aceste patru rânduri:
― pe Pământ se nasc 40 de oameni şi 700 de milioane de furnici.
― pe Pământ mor 30 de oameni şi 500 de milioane de furnici.

OM: Mamifer a cărui talie variază între 1 şi 2 metri. Greutate: între 30 şi 100 kg. Perioada de gestaţie a femelelor: 9 luni. Modul de nutriţie: omnivor. Populaţia estimată: peste cinci miliarde de indivizi.

FURNICA: Insectă a cărei talie variază între 0,01 şi 3 centi¬metri. Greutatea: între 1 şi 150 mg. Ouă depuse: oricâte, în funcţie de numărul de spermatozoizi. Mod de nutriţie: omnivor. Populaţia probabilă: peste un miliard de miliarde de indivizi.

EDMOND WELLS,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute.



1
TREZIREA



― VEŢI VEDEA, nu e deloc ceea ce vă aşteptaţi să fie.
Notarul îi spuse că imobilul fusese catalogat ca monument istoric şi că în el locuiseră nişte bătrâni înţelepţi din Renaştere, cărora le uitase numele.
Urcară scara şi pătrunseră pe un culoar întunecat unde nota¬rul bâjbâi îndelung, apăsând zadarnic pe un buton înainte de a exclama înciudat:
― Ah, la naiba! nu funcţionează.
Se afundară în întuneric, pipăind cu zgomot pereţii. După ce găsi în sfârşit uşa, o deschise şi, de data asta, apăsă cu succes pe întrerupătorul electric, notarul îşi văzu clientul schimbat la faţă.
― Nu vă simţiţi bine, domnule Wells?
― Am un fel de fobie. Dar nu-i nimic.
― Vă e frică de întuneric?
― Exact. Dar mi-e deja mai bine.
Vizitară împreună locul. Era un subsol de două sute de metri pătraţi. Deşi nu comunica cu exteriorul decât prin câteva răsu¬flători înguste, situate la nivelul tavanului, apartamentul îi plăcu lui Jonathan. Cenuşiul pereţilor era uniform şi praful se lăfăia peste tot... Dar nu era cazul să facă mofturi.
Actualul lui apartament era cu mult mai mic decât acesta. Şi nici nu mai avea cu ce plăti chiria; atelierul de lăcătuşe¬rie la care lucra hotărâse de curând să se lipsească de ser¬viciile lui.
Moştenirea lăsată de unchiul Edmond era într-adevăr un chilipir nesperat.


Două zile mai târziu, Jonathan se instala la nr. 3 de pe strada Sibariţilor împreună cu nevasta lui, Lucie, cu fiul lor, Nicolas, şi căţeluşul Ouarzazate, un caniş pitic corcit.
― Mie îmi plac zidurile astea cenuşii, zise Lucie ridicându-şi părul des şi roşcat. Vom putea tapeta cum vrem noi. Totul trebuie refăcut aici. E ca şi când ai avea de transformat o închisoare în hotel.
― Unde e camera mea? întrebă Nicolas.
― În capăt, la dreapta.
― Hau, hau, făcu Ouarzazate, şi începu s-o muşte în joacă pe Lucie de pulpe, fără să ţină seama de faptul că stăpâna lui avea în braţe serviciul de veselă din zestre.
Drept pentru care a fost închis imediat la toaletă; cu cheia, pentru că sărea până la clanţe şi ştia să apese pe ele.
― Îl cunoşteai bine pe generosul tău unchi? reluă Lucie.
― Pe unchiul Edmond? De fapt, tot ce-mi amintesc despre el e că mă lua de mâini şi mă învârtea când eram mic de tot. O dată mi-a fost aşa de frică încât am făcut pipi pe el.
Râseră amândoi.
― Încă de pe atunci erai fricos! îl tachină Lucie.
Jonathan se prefăcu a nu auzi.
― Nu s-a supărat. I-a spus doar atât mamei: "Bun, ştim deja că nu-l putem face aviator..." Mai târziu, mama spunea că-mi urmărea cu atenţie evoluţia, dar nu l-am mai văzut.
― Ce meserie avea?
― Era savant. Biolog, mi se pare.
Jonathan căzu pe gânduri. La urma urmei, nici măcar nu-şi cunoştea binefăcătorul.

La 6 km de acolo:
BEL-O-KAN,
1 metru înălţime
50 de etaje sub sol
50 de etaje deasupra solului
Cel mai mare oraş din regiune
Populaţie estimată: 18 milioane de locuitori.
Producţie anuală
― 50 litri de mierat de păduche-de-frunză.
― 10 litri de mierat de coşenilă.
― 4 kilograme de ciuperci agaricacee.
― Pietriş expulzat: 1 tonă.
― Kilometri de culoare practicabile: 120
― Întinderea la suprafaţă: 2m2.

O rază de soare a reuşit să pătrundă. Un picior s-a mişcat. Primul gest de la intrarea în hibernare, în urmă cu trei luni. Un alt picior, terminat cu două gheare care se depărtează puţin câte puţin, se deplasează lent înainte. Al treilea picior se întinde şi el. Apoi un torace. Apoi un individ. Apoi doispre¬zece indivizi.
Tremură pentru a-şi ajuta sângele transparent să circule prin reţeaua arterelor. Sângele devine din vâscos fluid, apoi lichid. Treptat, pompa cardiacă se pune din nou în mişcare. Ea împinge lichidul vital până la extremitatea membrelor. Structurile biomecanice se încălzesc. Articulaţiile hipercomplexe pivo-tează. Peste tot, rotulele cu plăcile lor protectoare se mişcă până la punctul extrem de răsucire.