Florence Scovell-Shin - Jocul Vietii

Florence Scovell - Shin 

VIAŢA E UN JOC

Lumina Soarelui lui Dumnezeu adusă pe pământul nostru de Christos a pătruns încet în mintea oamenilor în cei aproape 2000 de ani. Din această Lumină sfântă s-a hrănit mintea oamenilor, şi de azi ne putem bucura, în parte, de binefacerile ei. Unii oameni, făcându-se slujitorii ei, s-au speriat de consecinţele ei şi au falsificat-o. În numele lui Dumnezeu au făcut mult rău, au dat foc la oameni, au condamnat la moarte; au însetat sufletele oamenilor cu "iertări" (indulgenţe), pomeni, spovedanii, alte nenorociri şi născociri, sub masca iertării unui Dumnezeu despre care au spus că este aspru, făcându-l astfel dur şi vanitos. Au făcut atâta rău că au întunecat şi speriat sufletele lumii. Iar ca rezultat, întunericul minţilor s-a manifestat din plin. Este epoca lui Kali Yuga cea în care trăim acum şi pe care o numim civilizaţie. Şi acum Christos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat această Lumină cu sacrificiul pe care-l ştim, vine din nou să ne dea Învăţătura Sfântă a sănătăţii desăvârşite, a stăpânirii, a dezrobirii şi a vieţii veşnice. El ne învaţă că nu există decât un Dumnezeu, Tatăl tuturor, că acest Dumnezeu e plin de iubire, de bunătate, de Lumină, Frumuseţe veşnică şi PACE! Dumnezeu Tatăl nostru nu ne pedepseşte niciodata căci el a făcut Legea Vieţii, ci ne pedepsim fiecare încălcând-o. Închei cerându-vă să ne pregătim a înţelege bine aceasta, pentru ca tâlharii să nu-l mai răstignească încă o dată, căci aceasta ar însemna şi răstignirea noastră. 

Mulţi oameni cred că viaţa este o luptă; în jurul acestei vederi greşite, scurta noastră şedere pe pământ este transformată într-un infern, în loc de a culege roadele experienţei şi ale liniştii, fericiţi şi liniştiţi pentru a ne putea aşeza dincolo la un loc de pace. De multe ori nu ne dăm seama că trăim, şi abia când a venit ceasul fatal care întrerupe lanţurile în care noi singuri ne-am legat, atunci ne dăm seama. Dar e prea târziu. Căci necruţătoarea Lege ne aşează în alte lanţuri de unde nu scăpăm decât când am plătit toată datoria. Şi apoi suntem din nou aduşi la viaţă - la renaştere - condiţionaţi de multe ori de ceea ce am datorat. Şi aşa, mereu, trăim în această suferinţă, aici şi dincolo. 

S-ar putea spune că viaţa este un joc, în care dacă am şti să ne comportăm, ne-am bucura atât în această existenţă, de roadele ei, cât şi în cealaltă viaţă, nemaivorbind de evoluţie şi de roadele ei.  

În Vechiul Testament găsim reguli de o mare claritate; Christos ne învaţă cum să dăm şi să primim sau ce înseamnă a da şi a primi. "Ceea ce seamănă cineva, aceea va culege"! Deci orice exteriorizează un om în vorbă sau în faptă se va întoarce spre el, căci ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură va primi ură, dacă dă dragoste va primi dragoste, dacă critică va fi criticat, dacă minte va fi minţit, dacă înşeală va fi înşelat. Trebuie să mai ştim că imaginaţia are un rol principal în "Jocul vieţii". 

"Ţine-ţi inima (imaginaţia) în frâu cu toată tăria, căci prin mijlocul ei trec toate cărările vieţii" (Proverbe, IV:23). Aceasta înseamnă că orice îşi imaginează un om, mai devreme sau mai târziu are să se exteriorizeze în lucrurile lui, în întâmplările vieţii lui. 

Cunosc pe cineva care se temea de o anumită boală. Era o boală foarte rară şi greu de contractat, dar el mereu şi-o închipuia şi citea adesea despre ea, până când s-a manifestat în corpul lui şi a murit ca victimă a acelei boli, a imaginaţiei lui distrugătoare. 

Aşadar, pentru a face cu succes jocul vieţii, trebuie să ne controlăm imaginaţia. O persoană care şi-a obişnuit imaginaţia să-şi închipuie numai bine îşi atrage în viaţă ("fiecare după dreapta dorinţă a inimii lui"): sănătate, bogăţie, dragoste, prieteni, cea mai desăvârşită expresie a celor mai înalte idealuri ale sale. 

Imaginaţia a fost denumită "foarfeca minţii", fiindcă taie mereu, zi de zi, imaginile pe care omul şi le închipuie, aşa că mai devreme sau mai târziu, el va întâlni propriile lui creaţii, imaginate, în lumea din jurul lui. Ca să-şi poată modela cu succes imaginaţia, el trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a minţii lui. Grecii spuneau: "Cunoaşte-te pe tine însuţi!". 

Mintea omului prezintă trei aspecte: subconştientul, conştientul şi supraconştientul. Subconştientul este numai o cantitate de forţe fără o direcţie; este tocmai ca apa care stă şi face ce este dirijat să facă, el n-are putere de acţiune.