Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 14 - Cine se căsătoreşte?

Aceste trei zile au trecut pe nesimţite. De la faza cu mortul, n-am mai vorbit cu Alexis sau cu Matt. Ce plictiseală! Stăteam tolănită pe canapea, cu perna pe cap, plângându-mi soarta asta. Matt a intrat azi dimineaţă în birou şi n-a mai ieşit de acolo. Alexis a plecat acum trei ore în oraş cu Alexander, iar picii erau încă în excursie, frati-miu nu-mi răspundea la telefon, iar eu muream aici cu fiecare secundă care trecea. Îmi venea să ţip, poate alungam plictiseala, cine ştie?

- Bună ziua!

O voce familiară mă oprise înainte de a ţipa în pernă. Ridic perna, curioasă să văd cine e. Alexis nu putea fi, că ea nu dă niciodată "Bună ziua!", iar asta oricum era voce de băiat. Mă scol în fund, privindu-l pe tânărul ce stătea lângă Alexis. Alexander zâmbea ca de obicei, Alexis stând sprijinită de umărul lui.

- Bună, Alexander! Ce mai faci? îl întreb, zâmbindu-i.

- Ce să fac? Am venit în vizită! Dumneavoastră?

- În primul rând, nu mă lua pe mine cu dumneavoastră, tutuieşte-mă şi în al doilea rând, bine, îmi petreceam veacul pe-aici.

Am început să vorbesc cu el. Alexis îl trase pe un fotoliu. Matt se pare că auzise că se întoarse Alexis. Ieşise, sălutându-l pe Alexander şi întrebând-o pe Alexis dacă a rezolvat nu ştiu ce. Nici nu mă interesa. Ce bine că a venit Alexander, că mă plictiseam de moarte! Matt se aşezase lângă mine, de parcă nu se întâmplase nimic. 

- Da, bravo! Ştiţi şi noi suntem bine-mersi, se băgară cei doi în discuţia mea, tolânindu-se bosumflaţi pe spătarul mobilei.

- Mă duc să pregătesc ceva de mâncare.

M-am ridicat, zâmbindu-i lui Alexander, iar celor doi aruncându-le câte o privire supărată. Nu mai eram nervoasă pe ei, chiar mă amuza faza aia acum, dar nu-mi place să fac eu primul pas. Am luat puiul pe care-l scosesem din congelator, şi am început să-l pregătesc pentru cuptor. Am tăiat legumele, le-am pus în tavă, alături de pui şi am băgat tava la cuptor. Am spălat vasele ce s-au adunat de ieri, am dat puţin cu mătura. 

- Kyra? vocea lui Matt umplu bucătăria.

M-am întors spre uşă. Stătea în pragul acesteia cu mâinile încrucişate la piept. Se uită preţ de câteva secunde pe hol, în stânga şi în dreapta, apoi începu să se apropie de mine, zâmbind ca prădătorul ce-şi înconjurase prada. Mă prinse de şolduri, trăngându-mă cât mai aproape de el. Mă uit în ochii lui, încercând să-mi opresc zâmbetul tâmp ce voia să iasă. Dau drumul la mătură şi încerc să-l împing, dar degeaba.

- Lasă-mă! 

- Nu!

- Am zis să mă laşi! Nu vorbesc cu tine!

Îmi întorc capul într-o parte, încercând să găsesc o cale de scăpare. Mâna lui se ridică la nivelul feţei mele, întorcându-mi privirea către el, iar buzele lui se apropriau de ale mele, zâmbind învingător. Am încercat să ripostez, dar când i-am simţit buzele moi şi parfumate, am uitat de tot. Îşi introduse limba printre buzele, căutându-mi limba pentru a se juca. L-am muşcat un pic cam tare de buza de jos, îndepărtându-l. Se strâmbă, mormâind ceva despre mica mea muşcătură. Am început să râd.

- Taci, asta a fost pedeapsa pentru ideea voastră genială de la morgă! îi spun, trăgându-l uşor de ambele urechi. 

L-am lăsat să se plângă şi de urechi şi de buză şi m-am îndreptat către cuptor. Am scos puiul, l-am aşezat frumos într-o tavă, am aşezat masa şi i-am chemat pe Alexis şi Alexander. Alexis s-a aşezat lângă Alexander, eu în faţa ei, iar Matt lângă mine. 

- Deci până la urmă cu cine semeni? Cine te-a învăţat să faci toate farsele astea? întrebă Alexander, după ce înghiţi o bucăţică de pui.

Alexis stătu puţin pe gânduri, zâmbind nostalgic, la fel şi Matt. Mă simţeam ca a cincea roată de la car, dar chiar voiam să aflu câte ceva despre trecutul ei. Începu să se joace cu legumele din farfurie.

- Cu mama, îi răspunse, Alexander uitându-se cu părere de rău că a întrebat asta. Şi ea făcea farse, aşa l-a cunoscut pe tata.

- Serios? Mie nu mi-a povestit de asta! se trezi şi Matt din nostalgie.

- Mie da! îi scoase limba, provocând chicoteli. S-au cunoscut la petrecerea pe care ai dat-o cu moivul că ai luat zece la nu mai ştiu eu ce. Povestea clasică, dar frumoasă. Au dansat, au vorbit, s-au plăcut şi s-au căsătorit. Simplu, dar drăguţ! spuse visătoare. După m-au născut pe mine, iar la zece ani, au început să mă înveţe să fac farse pe care le testam pe unchiaş. Pe bunica nu prea aveam cum, că ea îmi făcea prăjituri şi nu mă riscam. Iar unchiul îmi răspundea la farse, tot cu farse. O familie fericită, nu?

- Ce? Nu făceam farse! se revoltă Matt, arătând către ea cu furculiţa.

- Ba da! 

Mă uitam la ei cum se ceartă. Ziceai că sunt tată şi fiică, dar nu prea contează, oricum Matt le-a ţinut locul părinţilor. După masă, am rămas să strâng cu Matt. Eu spălam, iar el strângea. După ultima farfurie, am şters chiuveta şi am oftat obosită. Cum se face că eu rămân de fiecare dată să strâng? Mă luase în braţe, de parcă am fost plecată mult timp. Şi mie mi-a lipsit. Trei zile fără el, fără săruturile lui, fără vocea lui, au fost plictisitoare. I-am răspuns la îmbrăţişare, îmbrăţisându-l strâns şi strecurându-mă la pieptul lui.

- Mi-ai lipsit! îmi şopti la ureche. Deci, facem şi noi ceva în seara asta? mă întrebă, uitându-se în ochii mei.

M-a făcut să roşesc. Ochii lui, vocea aia aşa de dulce, pur şi simplu....O melodie umplu bucătăria, stricând starea de euforie în care ne afundam. Mi-am scos telefonul din buzunar, înjurând în gând apelantul. Îi răspund fără nici un pic de chef. Livius îmi adresă nişte cuvinte spuse în grabă, apoi îmi închise în nas. Nici un "Bună!" sau "Ce mai faci, toanto?", doar cuvinte spuse fără a fi înţelese. Îmi bag telefonul în buzunar. Mă întorc către Matt, ridicând din umeri. Soneria se auzi, aşa că m-am îndreptat către uşă. Fără să mai verific cine e, am deschis uşa, dând nas în nas cu frati-miu şi încă o tipă.

- Hei, salut confuză, invitându-i înăuntru.

- Salut, surioară, ce faci? Ea e Roxxy, mi-o prezentă pe brunetă de lângă el, iubita mea. Hei, Matt, ce mai faci?

I-am poftit în sufragerie, lăsându-i pe seama lui Matt, atâta timp cât lipseam. M-am întors în bucătărie, am scos fursecurile cu ciocolată şi sucul şi le-am aşezat într-o tavă. 

- Deci, ce-ai de gând? Când va fi nunta? Ai ales locul? vocea lui frati-miu se auzea din sufragerie.

- Ce nuntă? Cine se căsătoreşte? întreb, intrând cu tava în mână.

Toţi se uitau speriaţi la mine. Alexis şi Alexander îşi făcură apariţia în peisaj. Am pus tava pe masa din sticla, uitându-mă la ei întrebător. Alexander se uită la Alexis, aceasta la Roxxy, Roxxy la Matt, iar Matt la Livius. Parcă eram într-un film cu proşti, din nou. Îmi dreg glasul ca să mă fac simţită, iar Livius încercă să spună ceva care începea şi se termina cu "ăă".

- Mai clar, nene! 

- Ă, o mai ştii pe Geo? mă întrebă, eu dând afirmativ din cap. Se căsătoreşte şi nu ştie cum să se aranjeze şi nici rochia nu şi-a luat-o. Şi m-a rugat să te rog pe tine dacă poţi s-o ajuţi.

- Desigur! îi răspund zâmbind.

Ceilalţi au oftat uşuraţi, apoi îşi zâmbiră unul altuia, băgându-mă într-o stare de confuzie.