Romeo&Julieta - sau nu chiar .

Romeo și Julieta - în varianta „cocalarus magnificus” VS. „pițiponcus strălucitorius”.

*A se molfăii gumă -de preferat Orbit d-aia roz- în timpul citirii. Pentru efectul dramatic.* 

Era odată... mai ieri pe la prânz, o fată frumoasă, elegantă, decentă și delicată. -Nuu, stai mă că nu-i aia. E aia de lângă ea.- Aa.. Na, atunci, era odată -mai ieri pe la prânz, ne-am prins. Treci la subiect!!- .

Bine. Era o pițipoancă-n mall. Că deh, pe acolo stau ele. Stătea într-un bar și molfăia gumă în timp ce 'baby' al ei își expunea iPhone-ul și ceasul de 'haur' pe sărmana masă de sticlă. Fata era atât de frumoasă, încât dacă te uitai la ea, nu mai puteai să dormi 5 zile și 5 nopți. Ca să o dăm pe basme adevărate. Picioarele-i epilate de curând la cel mai 'șucar' salon din oraș, erau întinse -mai bine zis, lăbărțate- pe fotoliul din piele-ntoarsă. În degetele firave, la capătul cărora se găseau unghiile date cu lac roșu, avea o țigară pe care o ținea delicat -ca și un moș care a fumat prea multă Marijuana- și din care ma trăgea câte un fum din când-în-când. Fața sa, arăta ca o operă de artă, făcută de un copil de 2 ani în timp ce-și sufla nasul. Fardul pe pleoape mov închis, accentuat cu un creion negru și mascara cu extra volum, se asorta perfect cu rujul roșu intens ca para focului, aplicat cu grijă pe buzele pline de botox, a lá Bianca Drăgușanu și chiar și pe dinți. Fondul de ten avea nuanța perfectă. Nici măcar nu se observa faptul că trupul el era mai.. african și fața sa era albă precum laptele proaspăt muls. Coama ei bălaie și blondă stătea nemișcată, ca și cum timpul ar fi stat în loc. -efectul fixativului folosit în exces-. Ținuta ei delicată, era atât de umilă. Nici măcar nu observai etichtele „Dolce&Gabbana”, ascunse la spate  împreună cu literele lor încercuite cu roșu. Atât de delicată. Bluza mai mult transparentă pe care o purta, era roșie, avea paiete aplicate subtil, din 2-în-2 milimetri și lăsa la vedere un umăr și jumătate dintr-un sân siliconat. Fusta din piele neagră, decentă bineînțeles, acoperea subtil fesele, dându-i 'splendidei' pițipoance un aer de 'târfulițus extravagantus'. Să nu uităm de accesorii. Brățări fine, din aur de 20k îi împodobeau încheieturile, iar cerceii a lá Mama Omidă, străluceau mândri din urechile ei clăpăuge. O frumusețe în adevăratul sens al cuvântului. Nici nu mai are sens să o descriem și moral. Vă rog, nu mă puneți să fac așa ceva. Vă implor! Ar fii îngrozitor. 

Așa. Acum să trecem la mirificul Romeo de Fantastique. Un tânăr în floarea vârstei, 75 de ani. Părul său, atât de prețios, a dispărut în urmă cu câteva secole, lăsând în urmă o chelie de toată frumusețea. Purtând un costum a lá Cătălin Botezatu și pantofi de lac de la habar-n-am-ce-designer-faimos-cu-un-băț-în-fund, tânărul nostru, își etala frumusețea prin mall-uri, unde agăța puștoaice de 16-17 ani. Burta-i mare și balonată își făcea simțită prezența, ivindu-se „subtil” pe sub cămașa roșie. Lanțul masiv, făcut 100% din aur, se zărea discret -defapt mai bine de atât nici nu se putea vedea- la gâtul său fin. Ca orice om care se respectă, avea și o mustață splendidă, care era atât de stufoasă încăt putea fii tunsă cu mașina de tuns iarba, iar sub mustață de puteau zării cei cinci dinți de aur..  Din nasul său butucănos, se mai zăreau curgând liniștite, ca Marea Neagră pe timp pe furtună, niște mucozități galbene-verzui. Sprăncenele sale groase aproape se uneau, dar nimic din astea se părea că nu o deranjau pe frumoasa tânără de vis-a-vis. 

Desigur ea nici nu prea îl vedea, deoarece lentilele de contact erau cam uzate și cam scăpate în noroi. Din fericire regăsite după două ore jumate de chin din partea tuturor celor care o voiau la ei în pat și cu asistența SMURD-ului, care era acolo mai mult pentru a încerca să salveze sărmanele animale din calea vacii nebune, care făcea spume la gură învârtindu-se ca un câine-n jurul cozii. Dar totuși, hai, Arafat!! 

După ce au plătit consumația, adică cafeaua stimatei pițipoance, domnul Romeo de Fantastique și doamna Julieta de Mahala s-au ridicat de pe scaune și s-au îndreptat spre parcarea mall-ului, unde îi aștepta un Jaguar XF, ediția 2012 [dacă nu se spune/scrie așa, nu-s eu vinovată. Ci google-ulu. Și niciu nu mă știu la mașini. Nu-s Stig -unii spun că are 1.000 de mașini edițe limitată-], care nu era tocmai pe placul domniței de Mahala. În drumul lor spre parcare, toată lumea întorcea capul după ei. Și nu numai din cauza faptului că tipa avea 1.95 și purta pantofi cu toc de 15 cm, și mergea la brațul moșului, pardon, tânărului de 1 metru 27. Nuu.. Toată lumea întorcea capul după ei, deoarece d-șoara avea atârnată de fustă, o bucată de hârtie igienică. Desigur ea nu știa asta. Ea credea că toți sunt geloși,o admiră sau tra-la-la.