Coboram scarile intr-o tacere apasatoare..
Auzeam scartaitul lasat in urma de pasii mei si ai lui Aldan.Mana imi aluneca pe bara scarii cu usurinta..Simteam catifelarea lemnului invechit mangaindu-mi pielea.
Ne-am scufundat in cele din urma in intunericul sufrageriei…dar eu hoinaream de cand am parasit camera lui Dark,in acea groapa abscura,pe care am senzatia ca o voi mai vizita foarte curand..
Motivul era simplu…Era un loc care nu imi oferea raspunsuri,nu,..Ele pareau a venii de undeva dintr-un viitor indepartat,mult prea indepartat de mine.Insa acel abis imi oferea o posibilitatea de a reflecta cu rationament asupra problemelor care pareau a-mi impanzii viata..
Stiu…stiu ca nu am trecut chiar prin atat de multe.Dar chiar si cele mai usoare lucruri iti pot creea dificultati…
Am ajuns sa traiesc cu acesti baieti,dar sa traiesc alaturi de ei nu este indeajuns…eu le impartasesc gandurile ,sentimentele ,trecutul si viitorul..
Tin la ei…poate la unii mai mult decat ar trebuii.Poate o sa ma ard ,asemeni unui joc imprudent cu focul,din acest ultim lucru…insa asta o voi ispasii asa cum se cuvine.Dar acum….simt cum inima-mi treasare.
Frisoanele ma parasesc o secunda doar pentru a se intoarce cu forte noi…tensiunea pe care reusisem sa o inlatur s-a intors .
-Ahh…Aldan?-m-am oprit pe ultima treapta a scarii intorcandu-mi toata atentia catre baiatul tacut din spatele meu.Renuntasem sa ii mai tin mana aproape de mult timp…dar nu asta contribuise la aura sa ingrijorata .
A aprobat tacut cu un gest simplu din cap.
-…Visele…pot devenii realitate?
-Depinde…de ce?-Aldan nu a parut niciodata tipul direct…si nici acum nu parea a dorii sa isi incalce aceasta parte a comportamentului sau.
-…Pai ,ma intrebam..daca am avut un vis foarte urat,un cosmar…si sunt cateva detalii care il fac sa para real,asta inseamna ca se va adeverii?exista aceasta posibilitate?
Tonul imi tremura,iar pupilele parca mi se dilatau.Aratam si ma comportam ca si cand nu as mai fi dormit de o perioada indelungata.
-Ahh..Sara,va trebuii sa imi explici mai bine ..
-Aldan!..visele nu devin realitate nu?doar …raspunde..-am continuat realizand ca am ridicat tonul in prima parte a frazei mele.Ochii I s-au adancit,zambetul i-a disparut parca pentru eternitate.Dar s-a stapanit.
Si-a mutat mainile pe umerii mei privindu-ma fix,insa cald..
-Sara..ce se intampla?nu ai mai scos un cuvant din momentul in care am parasit camera lui Dark…spune-mi,despre vis?el te ingrijoreaza?ce ai visat mai exact?
L-am privit tacuta pentru mai multe secunde.Eram inca indecisa daca nu m-ar crede,daca as putea sa ii spun adevarul…poate aveam vre-o sansa ca el ..sa nu ma judece?dar ce avea de judecat?Sara..vorbesti prostii…revino-ti..
-Ahh..-am lasat un oftat sa ma cuprinda-..imi pare rau ca am tipat…este..-mi-am aruncat ochii asupra podelei rosiatice,incercand sa imi adun gandurile.Aveam impresia ca fugind de seninul privirii lui Aldan aveam sa imi pun in ordine gandurile chiar si cele mai intime…imi dadea insa o senzatie ca si cand ar fi in stare sa ma citeasca…sa treaca prin cuprinsul corpului meu cu o singura uitatura – acest vis pe care l-am avut…Era Wolf..si ma aflam in camera lui Dark…dar eu nu vazusem aseara camera lui Dark bine,insa in vis era foarte….lucida.Cand m-am trezit am realizat ca fiecare obiect se afla in acelas loc!Nimic nu lipsea!nici motocicleta!!sau draperiile!!
Deveneam disperata.Daca visul se datora a fii real…atunci Wolf…ar insemna sa moara?din cauza mea?
-Unde-I Wolf?-m-am rotit incercand sa scrutez intunericul cu privirea.Insa bineinteles ca am dat gres mizerabil.Nu exista un bob de lumina in tot holul,pana si sufrageria de langa parea a se scalda in aceeas obscuritate.Draperiile groase acopereau falnic geamurile in care parca puteam auzii razele soarelui ciocnindu-le,rugandu-le sa le lase sa se strecoare inauntru.
Ma simteam ametita…nu stiam daca se datora grijii,poate lipsei mancarii din ultimele ore,sau somnului nelinistit…
M-am intors spre bucatarie ,alergand ca si cand ma aflam in intampinarea unei persoane dragi.In spatele meu suna vocea acum tulbure a lui Aldan,care incerca sa ma cheme inapoi..Nu sunt sigura ce vroia,ce spunea…stiu doar ca ma urmarea indeaproape.
-Wolf!!Wolf!!unde esti!!!-tipam incercand sa ma calmez,sa imi spun mie ca aceasta este realitatea,iar visul nu are ce cauta in ea.Poate Wolf este bine…trebuie.Aldan spunea ca este acasa…intr-un fel,o parte din mine il putea simtii..insa cea mai mare parte inca se lupta cu ideea de a accepta adevarul visului.
L-am ranit chiar atat de tare pe Wolf?Imaginile cu Dark se inapoiau in constiinta mea…care parca ma mustra pe un ton zgomotos pentru ceea ce am afacut…l-am acceptat,ca si cand ar fi fost un amant….L-am acceptat pe Dark si respins pe Wolf..care poate suferii din pricina mea..
-Sara?-am pasit in bucatarie.Vocea ii apartinea lui Aldan.Alte cateva cuvinte au urmat numelui meu dar pur si simplu nu m-am axat pe ele,caci de cum am trecut pragul am fost intampinat de o lumina orbitoare.
Mi-am acoperit ochii cu mana dreapta,incercand sa ii ajustez noilor conditii…avea sa dureze cateva secunde doar..in acest timp parca toate simturile mi-au amortit,impreuna si cu gandurile.
-Sara,iubire..-aceasta a doua voce insa a parut a fii licoarea magica de care aveam nevoie pentru a revenii in lumea celor vii,depasind pragurile nebuniei.M-am intors rapid deschizandu-mi bratele.
Cu un zambet cald Wolf ma astepta in dreptul usii…Mainile rapid i-au fost incrucisate pe talia mea aducandu-ma brutal langa trupul sau fierbinte..
-Wolf!!Wolf esti bine?-mi-am ridicat capul de pe pieptul lui privind in locul in care inima se afla.Purta doar pantalonii deci a fost usor de observat ca era intreg…sangele lipsea in exterior.
Am rasuflat usurata.In schimb el ma privea cu ochii,precum lunatic..
Aldan s-a oprit in dreptul nostru,oftand usor agasat.
-Draga mea Sara…-a scrasnit printre dinti fixandu-ma ingrijorator – Wolf este bine…a fost doar un vis pe care ti-l pot exiplca scumpete..
-Un vis?despre ce vorbiti?Sara esti bine?-mainile lui Wolf s-au mutat asupra capului meu,Imi dezmierda parul cu miscarile line ale caror dor l-am indurat atatea ore.Mi-am sprijinit capul inapoi pe pieptul sau aproband cu cel mai radios zambet de pana acum pe care I l-am oferit.
-Da,!!da!!!sunt bine…a fost doar un vis,sunt sigura…Wolf este bine …-nu stiu ce a urmat caci mi-am inchis ochii si cu ei si auzul.
O mireasma proaspata de …pin m-a invaluit.Ma simteam ca si cand as merge prin mijlocul padurii adancita sub plapuma rece a ploii de vara…
-Wolf..ai fost in padure…a plouat..-am repetat ridicandu-mi capul pentru a ii intalnii ochii melancolici.
-Da..da iubire,am fost…-ii simteam degetele mangaindu-mi fruntea cu delicatete.Nu observasem ca Aldan lipsea…ramamsesem doar noi doi,inca o data…Dar acum era diferit.Simtea ca teama se diminua..-si imi pare rau scumpo.Te-am fortat…nu am vrut si..da ai dreptate…ar trebuii sa ii tratez pe ceilalti ca prieteni mai des..
-Tot timpul…ar trebuii..
-Nu…nu pot sa imi uit statutul..ar cauza prea multa suferinta-am clipit surprinsa,insa neparasindu-I corpul.
-Cum adica?
-Vei intelege cat de curand,din pacate…-vocea-I era trista .O mahnire ciudata pe care nu am mai simtit-o la niciunul din baieti pana acum ..-dar acum iubire…avem de vorbit..
Mi-a cuprins mana in a sa ,pe amandoi conducandu-ne catre cel mai apropiat scaun.M-a asezat,in timp ce el a ingenunchiat in fata mea mutandu-si mainile pe a mea talie.
Contactul vizuat a fost reusit..scantei parca risipind in aer.Nu mi-am putut potolii un zambet atat de necesar unui indragostit..
