Play or be played

Capitolul 34

Oh, dulce ironie. Se spune ca nimic nu reuseste sa te joace mai bine decat soarta insasi, nici macar cel mai inversunat adversar sau cel mai fals prieten. Modul vietii de a satiriza oamenii, felul ei inconfundabil de a intoarce destine la o suta optzeci de grade este unic, inegalabil si inexorabil. Si atunci cand fatalitatea te-a lovit, ei bine, tot ce mai poti face este sa iti blestemi zilele in gand, sa razi fortat de propriul esec si apoi sa incerci sa repari ceea ce ti-a mai ramas. Asta in cazul in care ai norocul sa iti mai fi ramas ceva, desigur. 

Cuvintele pareau de prisos pentru Ryan in acel moment. Pentru prima oara in viata lui ii venea sa isi adreseze cliseica intrebare: De ce? Dar nu o facu. El doar privea pierdut intr-un punct fix, derulandu-si in minte toate amintirile din ultimii doi ani, toate momentele de maxima intensitate, toata furia viforoasa acumulata, ce parea in acel moment aproape palpabila. Fara ca macar sa clipeasca, a ridicat telefonul care zacea candva pe jos si, incercand sa isi inrobeasca tumultul de trairi care il coplesea, a parasit in liniste incaparea, lasand in urma o satena confuza si inexpresiva.

Ramasa singura in camera, nu a putut decat sa scoata din sacosa pachetul de tigari proaspat primit si sa mediteze mai apoi asupra rabufnirii stranii si complet improprii a brunetului. Ce a fost asta? gandi ea total debusolata, simtind un fior rece si apasator pe sira spinarii. Nu il mai vazuse in viata ei pe Ryan atat de... blocat. Da, acela era cuvantul care sintetiza cel mai bine reactia necaracteristica a barbatului. Si chiar daca in mod normal nu ar fi trebuit sa ii pese, situatia ei depindea intr-un fel de starea lui de spirit. Tot ceea ce reusise sa obtina pana atunci se axa pe acel lucru si chiar spera din suflet ca avea sa reuseasca sa il imbuneze cat mai repede posibil. Nu mai suporta stadiul in care se afla nici macar o secunda in plus. Se ajunsese deja mult prea departe si nu isi permitea sa se abata suplimentar de la subiectul principal. Incepuse sa simta chestii gresite si sa uite de faptul ca ceea ce se intampla in jurul ei era departe de a fi roz. Totul avea sa se incheie in maxim doua zile, iar determinarea care ii clocotea violent in sange parea sa ii dea pe moment energia necesara pentru a-si duce planul riscant la bun sfarsit.

***

Trecuse o zi de la aplelul misterios si tot o zi de cand Ryan plecase. Starea de nervozitate a Jessicai crestea intr-un mod alarmant, caci se saturase pana peste cap de acea singuratate constanta in care era nevoita sa se afunde de ceva timp. Secundele pareau minute, orele erau precum zilele, iar o zi ii paruse deja o eternitate.  Pur si simplu nu mai rezista. Toate momentele de plictiseala acuta se adunasera intr-o explozie de furie si agitatie dezlantuita. Dar nu voia sa ajunga din nou in stadiul in care sa distruga absolut tot ce ii iesea in cale. Ryan trebuia sa se intoarca odata si odata, iar ea era mai mult decat pregatita pentru acel moment decisiv.

-Buna pisicuto, imi pare rau pentru plecarea brusca de ieri. Am intampinat o mica... problema, a pronunat el ironic ultimele cuvinte, avand in minte un singur lucru: nevoia urgenta de destindere.

Sunetul vocii lui inconfundabile a facut-o sa tresare, observand mai apoi faptul ca brunetul intrase deja in camera. Nu ii venea sa creada ca era atat de pierduta in gandurile ei incat nici macar nu remarcase zgomotul provocat de usa. Privindu-l astfel cu atentie, de aceasta data parea mult mai calm, relaxat si indiferent. Purta aceeasi masca impasibila cu care se obisnuise, caci trasaturile fetei ii erau lipsite de expresivitate, iar tonul vocii era degajat si inflexibil. 

-Presupun ca n-are rost sa intreb. Esti bine? s-a prefacut ea interesanta, desi intr-un fel ii pasa intr-o mica masura de starea lui.

S-a apropiat incet de ea, trasandu-i printr-o linie fina conturul maxilarului si in final al buzelor.

-Stiu o cale sigura prin care as putea sa fiu, i-a soptit el provocator, muscandu-i lent lobul urechii.

A inspirat adanc o doza de aer in plamani, lasand mirosul imbietor al barbatului sa ii invadeze ademenitor simturile olfactive. Notele usor picante ale parfumului sau seducator deveneau lemnoase si aromate la final, constituind un adevarat cocktail efervescent de vraja si masculinitate. Totodata, mirosul lui intens era combinat aproape imperceptibil cu cel al obisnuitului fum de tigara si, apropiindu-se mai apoi de buzele lui, nu a putut sa nu simta o vaga urma a vaporilor de alcool. In mod surprinzator, nu parea sa fie vorba de whisky, ci de ceva mult mai aromatic si poate chiar usor dulceag. Ceva delicios si rafinat precum liquorul.