Trandafirul
Eu sunt Soare,
Iar tu...o floare
Imi eşti dragă
Şi-ţi sunt drag.
Mă umpii de o bucurie,
Bucurie ca o filozofie
Ce nu o înţeleg deloc!
Te scalzi în raze limpezi,
În licărul de primăvară
Ce străluce în aurul blând
Al fiecărei petale strânse
La pieptul tău de foc.
Un foc nestăvilit, ce-n fiecare
Trezeşte dragostea deplină,
Dragostea de viaţă şi de dor.
Te iubesc, frumoasă floare,
Chiar de-atunci, un mic boboc,
Ce-ncerca sa vadă lumea,
Lumea neagră şi închisă
În coşmarul cel sălbatic.
Cu o umbră de curaj,
Ai străpuns negrul coşmar
Lăsând loc luminii blânde,
Să domnească peste tot.
Pe trupuşorul firav, dar puternic
Se scurgea un fir de sânge,
Ce-a hrănit întreaga lume
Însetată de lumină
Cu o dragoste deplină,
Dragostea de viata şi de dor.
Te iubesc frumoasă floare,
Mă iubeşti şi tu la fel.
Te-am făcut să simţi lumina,
M-ai făcut să simt iubirea.
Şi-am razbit îin lupta noastră
De-a salva întreaga lume
Ce palpa în întuneric...
Şi în teamă şi în ură.
Dragă frate,
Am alături o tulpină
Din aceeaşi rădăcină.
Pentru mine e un zeu,
El e frăţiorul meu.
Luna
Lună albă, lună trează,
Nopţile mi le veghează.
Lună nouă, lună plină,
Visele mi le alină.
