''Recycle Bin'' of my thoughts.

spinner.gif

           E dimineata... a mai trecut o noapte... o noapte grea. Imi simt inima ranita suspinand sub povara amara a dureri, privesc inapoi si tot nu pot sa cred. As vrea sa tip, sa urlu sa strig DE CE? De ce trebuie sa fie totul atat de crud? ... pur si simplu sunt zdrobita . ma doare .... Ma doare tot mai tare pe z ice trece... desi timpul ar trebui sa imi vindece raniile el doar le adanceste tot mai mult.  

             De ce trebuie sa fie totul asa si cateva vorbe rostite in vant sa spulbere tot ce a fost frumos odata? De ce simt ca nu sunt inteleasa iar asta ma doboara? Sunt om si am nevoie de asta... nu pot pretinde ca nu am nevoie de nimeni... am nevoie de speranta..am nevoie de iubire pentru a prinde aripi...De ce ma simt neputincioasa in fata realitati? De ce nu pot schimba nimic , imi pare rau ...regret dar totul a trecut.  

               As vrea ca ploaia de afara , rece, sa imi spele durerea ce-mi bantuie tot sufletul. Desi incer sa iau totul asa cum e tot cred ca totul e prea nedrept. As vrea sa plang si as vrea ca toti sa imi vada durerea nu doar masca zambitoarea pe care o asez la locul ei in fiecare zi... din nous i la nesfatsit! M-am saturat sa fiu cineva care nu sunt, vreau sa fiu eu cu problem si dureri, cu lacrimi si suferinte.  

           Sunt satula de teatru si minciuna... eu nu sunt asa... dar mie frica sa imi descopar inima ... in lumea asta cruda si plina de vanturi si furtuni de rautate m-as stinge fara speranta. Trebuie sa par tare... sa par ca sunt bine cand sufletul isi da ultima suflare ... Nu sunt atat de nepasatoare cum par... nu pot fii de gheata cand castelul faurit din vise s-a prabusit din nou. Nu pot tacea cand tu mi-ai pangarit inima si acum e tot vina mea! Tu nu ma cunosti, nu stii colturile mintii mele, cu atat mai putin centrul sufletului meu. 

                      Sunt satula sa tot cred in cuvinte frumoase si sa cred in cerul senin care intarzie sa iasa la iveala! Imi vreau minunea acum! Vreau ca totul sa se intample azi.. nu maine... ar fi prea tarziu! Off regret totul, imi dau seama ca zidul de gheata s-a spulberat doar in cateva secunde , doar cu cateva cuvinte si au tintit in locul dorit, acum un val de durere inunda incet tot ce am fost eu odata! 

                  Oare are rost sa ma schimb? Sa ma lupt sa vreau sa mai repar ce a mai ramas? Dar oare pot? As putea dupa ce am luptat atata sa mai support o dezamagire? Dar... dar degeaba incerc eu sa ma amagesc... defapt intrega viata e o dezamagire uneori dulce alteori amara ca pelinul! 

               Dar de ce? De ce e asa? Eu am vrut sa fie bine si ... si asta nici macar nu s-a ivit la suprafata! Totul mi se pare ireal , un cosmar ivit din intuneric. Ohhh aceleasi cuvinte imi sageta mintea si o doboara! '' Ea nu e ca tine'' Normal !!! eu sunt eu un suflet bland si bun si dulce, o inima sfioasa ce s-a jerfit pe altarul tau!!! Dar eu ce-am facut? Am dat tot ce era mai bun... mai nobil ... am renuntat la ce aveam eu mai bun ca acum... totul sa fie calcat in picioare! La naiba cu toate... desi asa cu sufletul invins tot un licar de iubire inca mai puteste singur si firav in inima mea... nu pot uita ... nu pot trece peste tot ce a contat...acolo eu mi-am lasat bacati de suflet.... 

                        Inca o zi... aceleasi ganduri...aceleasi visuri... inca o durere...

Comentarii & Recenzii (2)



library_icon_grey.png Adaugă share_icon_grey.png Distribuie

Cine citește

Recomandat