-Sara…-numele mi-a fost soptit de Sting.Vocea-i era stinsa ..joasa,tematore.Dar ,inca nu imi dadeam seama motivul strigarii numelui meu.
Vroia sa ma certe?sa ma bata….sa…ma invinovateasca?sau…sa ma felicite?tocmai il salvasem pe tata…
-Te …rog..pleaca…-am intors privirea inapoi spre fiara ignorandu-mi fratele aducand pistolul iar in dreptul pieptului.Il tine-am strans ,mainile nu mai imi tremurau.Emotiile disparusera…nimerisem.Planul imi iesise..
Am calculat traiectoria sub presiune..insa a fost calculata bine.Nu doream sa ranesc pe nimeni asa cum am spus..iar daca as fi facut-o,nu mi-as fi iertat-o niciodata..
Si-a ridicat ochii inflacarati spre mine.Numai sclipeau a ura…sclipeau a iubire,protectie..erau calzi,precum acei ochi..ai strainului..erau familiari…si totusi atat de indepartati.
Era…ca si cum baiatul misterios se afla langa mine,era el lupul…dar in acelasi timp,gingasia din atingerea lui ..disparuse,era mai salbatic acum,mai fioros.Pentru el conta ca persoanele dragi sa-i fie in siguranta,iar acest lucru ii crestea intunericul si raceala din inima.Era prins intr-o fiara…nu se putea controla,iar pe mine…ma infricosa.Il doream…ma durea inima sa ma gandesc ca acel baiat doar a ras de mine…poate intradevar s-a prefacut?poate intradevar s-a jucat cu mine….poate nu este decat un om normal…o fiinta umana care doar raneste tot ce-i in jurul sau…dar eu nu ma pot oprii sa nu ma gandesc la el…mi-a patruns in minte si nu il mai pot scoate..
Nu vreau sa il mai vad…caci daca mama are dreptate..si el chiar doar s-a jucat cu mine,atunci nu vreau sa stiu.Am o imagine angelica cu el..si vreau sa ramana nepatata…
-Pleaca!sau trag iar!!- vorbeam cu un animal..o fiara salbatica,dar nu era chiar atat de ciudat pentru mine.In timp ce lupul ma privea cu ochi rugatori,eu nu intelegam insa ce ma ruga…ce il durea?i-am indreptat pistolul spre inima-te rog…de data asta te voi lovi..te rog…pleaca…
Lacrimile au inceput iar sa imi curga,vocea imi tremura dar stransoare pe arma ramanea ferma.Am calculat perfect prima traiectorie astfel sa nu ranesc bietul lup..vroiam numai sa il sperii fara ca el sau tata sa aiba de suferit si am reusit.
Glontul le-a trecut pe langa cap insa a ricosat in perete…a zguduit usor incaperea,dar nimeni nu a patit nimic.Animalul a fost constient de semnalul meu si mi-a lasat tatal in pace.S-a miscat de pe el atent,ochii sai ascutiti intorcandu-se spre mine.Urmarindu-mi fiecare miscare.
Tata ridicase capul tinandu-se de umarul ranit care sangera fara oprire,mama era inca lesinata,iar Sting ma privea uimit si curios.
Stateam insa nemiscata,neclatinata in deciziile mele.Fiara m-a mai privit pentru inca cateva secunde inainte de a se intoarce spre geamul care dadea in curtea din spate.
A sarit prin el spargandu-l cauzandu-ma sa tip.Imi era ca se va rani,ma asteptam sa cada jos,sa schelacaie..insa nu a facut-o.Nu avea o urma de rana ,zgarietura sau sange pe tot corpul.Bucatile de geam zburau in jurul lui parca ar fi fost mici fulgi sclipitori de nea.
In lumina argintie a lunii arata chiar mai magic…blanita ii dobandise o stralucire nepamanteana iar ochii rosii i-au devenit..albastri,un albastru cunoscut..un albastru pur,protectiv…
Monstrul care mi-a atacat familia a fost incatusat ,acum ma privea o creatura a noptii,dar o creatura calda si iubitoare.
Am lasat pistolul sa imi cada fara zgomot langa genunchi.Nu imi puteam desprinde privirea de pe lup…M-a privit pentru o ultima oara apoi s-a intors spre padure pierdandu-se in intunericul ei..
Mai multe minute de liniste senina ne-au acoperit pe toti …ei ma priveau iar eu inca ma holbam la locul in care lupul meu a stat….inima ma durea ca a plecat,era ca si cum….l-am suparat ,era ca si cum l-am ranit alungandu-l..el m-a ajutat dar eu?Ce am facut?
Off!!ce spun eu aici!?!ma plang ca am alungat un lup?ca l-am facut sa sufere?cum as fi putut sa il fac sa sufere?il faceam sa sufere daca il impuscam!lucru pe care nu l-am facut!!inebunesc cumva?sunt trista ca l-am alungat?era cat pe ce sa imi omoare familia…intradevar o familie careia nu ii pasa de mine catusi de putin,dar asta nu inseamna ca si eu trebuie sa fac la fel cu ei…eu nu sunt ca ei…eu nu sunt un monstru.Eu pot ierta…eu nu ii urasc…sunt suparata pe ei,dar nu ii urasc..nici nu imi pot imagina cum e sa urasti..dar poate acel lup poate?ma uraste ca l-am amenintat dupa ce el si-a riscat viata pentru a ma salva?
M-am ridicat rapid.Picioarele mi se dezamortisera,doar capul mi se mai invartea.Ochii imi erau plini de lacrimi,insa le-am sters cu maneca tricoului in treacat indreptandu-ma spre camera mea.
Am alergat pe scari asemeni fulgerului lasandu-mi familia cuprinsa de tacere si confuzie in spate..cui ii pasa ca urma sa i-au o alta bataie daca am facut ceea ce este corect?
Nu voi regreta ca i-am salvat de la moarte oricat de multe lovituri as lua de la tata…sau mama sau oricare dintre ei pentru ca l-am lasat pe animal sa scape…nu imi pasa,daca am facut dreptate..
Am deschis usa usor intrand in camera intunecata.Am inchis-o la fel de repde dupa mine tragand si ivorul.Vroiam sa ma simt in siguranta…cel putin in aceasta noapte si mai ales…vroiam sa fiu singura…aveam cateva lucruri de gandit..cateva lucruri despre care sunt confuza acum…
Acel baiat misterios si pofta de viata pe care mi-a varat-o in sange….familia mea pe care am salvat-o dar pe care..ma gandesc sa o parasesc,numai suport bataile si in plus ei nu au nevoie de mine aici…dar eu am nevoie de un viitor sigur …un viitor fericit si normal la care fiecare copil viseaza.Chiar daca acel baiat doar s-a jucat cu mine,pana la urma si el m-a invatat o lectie valoroasa…mi-a deschis apetitul pentru viata,m-a facut sa vreau sa traiesc ….sa cunosc aceasta lume cruda dar interesanta,natura care ascunde multe frumuseti iar poate acolo undeva sunt si persoane carora le vor pasa de mine…poate ii voi intalnii,acei prieteni adevarati…
-Sara….-am indreptat privirea spre fereastra deschisa,gandurile-mi fiind curmate.Am lasat un sunet suprins vazand o umbra iesind din intuneric.
Vocea…era cunoscuta,era el..baiatul misterios,strainul…cel care m-a salvat…erau…ochii albastri ai lupului…era lupul…
