Previous Page of 2Next Page

Fighting For My Love *A Werewolf,A Vampire,A Demon,An Angel And A Neko *

spinner.gif

-Sara!!unde mama dracului este fata asta!?!

-Tocmai a iesit afara,cred ca duce gunoiul…

-Ii arde de plimbare?!trebuie sa imi pregateasca cina!mor de foame!!

‘Numai pot….pur si simplu numai pot..’Lacrimile dulci se prabuseau cu zgomot pe obraji-mi fierbinti.Sughitam in vreme ce maream pasul.

Padurea nu era departe de casa mea,trebuia numai sa traversez parcul,iar la ora asta a serii este destul de pustiu…

Soarele este gata sa apuna,lasand locul pe bolta cereasca,reginei noptii.Isi trimite ultimele raze aurii spre pamantul inghetat..Suntem in mijlocul lunii octombrie iar vremea incepe sa se strice in fiecare zi.

Vantul imi ravaseste parul déjà ciufulit…de mana tatei.

Ar fi cazul sa ma prezint si sa va istorisesc pe scurt despre ce este vorba in aceasta poveste,dar sa va impartasesc si ultimele mele ganduri pentru a putea intelege de ce am ales o cale usoara si grea in acelasi timp,o cale pe care va voi prezenta in cateva minute..

Numele meu este Sara,sunt un copil infiat,acum in varsta de saisprezece ani…Nu mi-am cunoscut parintii,m-au gasit abandonata langa un lac,in mijlocul padurii.In imprejurarile in care s-au descotorosit de mine,nici nu ma trage inima sa vreau sa ii vad macar,dar sa ii cunosc,sau sa le vorbesc?

Familia care m-a adoptat de la centru,acum 14 ani,au parut chiar draguti si intelegatori,in primii ani,insa pe vreme ce am crescut au inceput sa isi arate adevarata fata..

Au devenit violenti si m-au supus la treburi grele,pe care niciun copil nu ar trebuii sa le fac…inca port imprimate pe spate urmele pumnilor tatei sau..biciul mamei.

Dar acestea sunt lucruri trecatoare,care vor fi uitate si cu noroc poate nu vor fi nici cunoscute de restul lumii…Planuiesc sa imi curm suferinta..pur si simplu numai pot indura.

Bataile zilnice,vorbele grele si ochii rai ai celor care ar trebuii sa imi fie prieteni si sa ma sprijine.De aceea ma indrept spre padure,spre lacul in care am fost gasita…acolo unde cosmarul meu a inceput ,acolo se va si termina..

Am trecut prin parc cu usurinta.Am evitat ochii mirati ai catorva cupluri care isi petreceau frumoasa dupa amiza in aer liber.Am lasat capul in jos si pur si simplu am tinut drumul drept..

Lacrimi inca imi curgeau din ochi,oprindu-se pe buzele inghetate de vantul aspru.Le inghiteam amaraciunea,iar la fiecare noua lacrima apara alta care sa ii ia locul.

Mainile imi tremurau,de plans si frica…inima si creierul numai erau pe aceeasi unda.Inimii ii era frica de consecinte insa creierul ramanea ferm in convingerile sale…ma imboldea sa nu ma opresc caci o alta sansa la o viata mai buna nu am..

Acolo,sus,poate voi avea norocul sa patrund in lumina…iar de nu si focul ma v-a cuprinde,ei…asta este.Inseamna ca odata ce m-am nascut sub o stea scaldata in suferinta numai scap de ea nici dupa moarte..

Am sarit peste crengutele rasfirate pe covorul de frunze ruginii.Am evitat micile gropi lasate in urma de vanatori si am urmat susurul trist al apei…

Puteam de aici sa aud plansul lacului meu..de fiecare data cand mi-a fost greu el a fost acolo pentru mine.Un prieten tacut caruia i-am spus cele mai mici si cele mai mari secrete ale mele si niciodata nu m-a judecat,speram sa nu o faca nici in seara asta,iar apa sa ii fie tulbure pentru ca sfarsitu-mi sa fie cat mai rapid si mai putin dureros..

Si el,ca de obicei era cu mine…Ajungand in poienita mea secreta,am observat partea cea mai adanca a lacului.Intradevar apa ii era furioasa creand valuri asemeni marilor inspumegate.

Previous Page of 2Next Page

Comments & Reviews (12)

Login or Facebook Sign in with Twitter


library_icon_grey.png Add share_icon_grey.png Share

Who's Reading

Recommended