Previous Page of 4Next Page

Harap Alb (relatia dintre doua personaje)

spinner.gif

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje care apartin unui basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere urmatoarele: 

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajelor alese ( de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii spatiale si temporale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc. ); 

- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei în care se încadreaza, a statutului lor psihologic, moral etc.; 

- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade / secvente narative ale basmului ales; 

- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale / a deznodamântului. 

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus în literatura româna prin originalitatea stilului, a lasat posteritatii o opera variata, aducând în literatura culta farmecul si spontaneitatea literaturii populare. Povestea lui Harap-Alb, considerata „sinteza a basmului românesc” ( Nicolae Ciobanu ), se dezvolta pe un tipar narativ traditional, particularizat prin interventiile autorului cult, care supune materialul epic unui proces de transformare în functie de propriile structuri mentale si de propriile conceptii. Tema basmului mentionat este reprezentata de confruntarea dintre bine si rau, pe parcursul careia un erou se desavârseste, aventurându-se în cucerirea lumii, pentru supunerea ei. Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decât în cazul modelului popular, prin implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea psihologica. 

Basmul cult aduce inovatii structurii basmului popular si în privinta actiunii, prin multiplicarea numarului probelor la care este supus eroul si prin complicarea lor progresiva pâna la deznodamântul tipic. Personajul principal nu mai este învestit cu calitati exceptionale, ca în basmul popular, nu mai are puteri neobisnuite, capacitatea de a se metamorfoza si are un caracter complex, reunind calitati si defecte. De aici, autenticitatea umana pe care o dobândeste eroul si care îi confera un caracter aparte. Desi apartine tipologiei voinicului din poveste, caruia îi este caracteristic atributul invincibilitatii neconditionate, asigurata de miraculoasa lui putere, Harap-Alb este departe de tiparele conventionale. Autorul îl construieste accentuându-i latura umana – este sovaitor în fata deciziilor sau gata sa se lase stapânit de frica, naiv, coplesit de rolul pe care si l-a asumat. Se distinge printr-o calitate exceptionala, care îl impune ca erou exemplar: bunatatea. George Calinescu observa ca eroul lui Creanga nu e mai viteaz decât altii, adica decât fratii sai, si nici decât alti oameni de aceeasi conditie. Compensându-i slabiciunile firesc umane, bunatatea si mila îi confera lui Harap-Alb calitatea de arhisemn (simbol ) al binelui. Personajele auxiliare care i se alatura eroului, datorita acestei calitati – Sfânta Duminica, calul nazdravan, furnicile, albinele, gigantii fabulosi – extind aceasta calitate dominanta a eroului în sfera întregului univers. Daca Harap – Alb e un simbol al binelui, prin însumarea tuturor trasaturilor morale care îl definesc, Spânul, personaj – oponent, e un simbol al raului. Constructia basmului ilustreaza, de altfel, în totalitate, dihotomia arhetipala bine-rau. Ca pericol potential, raul actioneaza mimând cu perfidie atributele binelui. Gratie demonismului malefic ce defineste personalitatea individului menit a-l reprezenta, raul constituie factorul de opozitie suprema în calea binelui. Particularitatea acestui basm consta în prezenta unui personaj antropomorfizat însarcinat cu asemenea functie, unic prin aptitudinile lui.  

Actiunea, cuprinzând mai multe episoade organizate prin înlantuire, ilustreaza încercarile constante ale raului de a subordona atributele si teritoriile binelui. Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( de tânar print ) si una aparenta ( de sluga a Spânului ); totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic „negru – alb”, armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele. Majoritatea eroilor acestui basm stapânesc tehnica psihologica a disimularii, creându-si false identitati, cu motivatii distincte: batrânul crai îsi ascunde calitatea parinteasca si sociala în pielea unui urs, ca sa poata verifica tenacitatea si responsabilitatea feciorilor sai. El doreste sa se convinga care dintre acestia întruneste calitatile necesare pentru a prelua conducerea împaratiei fratelui sau; Spânul obtine, prin viclenie, falsa identitate a unui fecior de crai, prin intermediul careia doreste sa parvina social, casatorindu-se cu o printesa si devenind apoi el însusi împarat; Sfânta Duminica se metamorfozeaza în cersetoare ca sa probeze cele doua însusiri umane – esentiale în viziunea ei – ale tânarului erou, simtul crestin al milei si marinimia fata de batrâni si sarmani. Spre deosebire de cei care îsi modifica identitatea benevol, protagonistul basmului cult va fi constrâns de juramântul depus în fata Spânului ( pentru a-si salva viata ) sa accepte înfatisarea, vestimentatia si atributiile unui servitor. Pe toata durata întâmplarilor, din momentul când îl cunoaste pe Spân si pâna când îsi va recapata adevarata conditie, eroul va fi obligat sa lupte pentru a-si afirma drepturile si pentru a se regasi. El se individualizeaza numai dupa întâlnirea cu Spânul, confruntarea cu personajul negativ formându-l ca om. Pâna atunci, neavând experienta, nu are nici identitate. Trasaturile eroului se dezvaluie treptat, prin implicarea sa în actiune.

Previous Page of 4Next Page

Comments & Reviews (1)

Login or Facebook Sign in with Twitter


library_icon_grey.png Add share_icon_grey.png Share

Who's Reading

Recommended