Pagina precedentă of 4Pagina următoare

Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

Dedicat lui
AlexandraAlyaNeagu
spinner.gif

 

 

11. Blestemul iubirii reinvie

 

 

Toti priveam ba la trandafirul ce levita, ba la cele trei

vrajitoarece pareau ca au vazut moartea. Erau speriate, stateau bagate una in alta, tremurau si isi tineau mainile la gura.

Le priveam fara sa fac vreo miscare, cu frica in san si cu inima stransa de spaima. Ce putea fi atat de rau incat sa ajunga in acest fel?

-Ce s-a intamplat? a intrebat Daniel cu un calm desavarsit.

Cum putea sa fie asa cand toata camera era plina de tensiune?Nu puteam sa-mi dau seama ce fel de fiinta era. Pana si ceilalti vampiri erau tematori, acum, dupa aflarea adevarului despre mine. Toti mai aruncau cate o privirea la mine si aproape ca luase pozitia de lupta.

Daniel se afla acum in spatele meu, fiind cu ochii in patru, atent la respiratia fiecaruia. Cu toate ca parea calm, eu ii puteam simtii vibratia pieptului tare, ii puteam vedea cu ochii mintii incordarea si privirea taioasa pe care o arunca fiecarei persoane din camera.

-Care e problema? am intrebat si eu, pierzandu-mi rabdarea, infuriindu-ma.

Vampirul care putea citii mintea imi arunca o privire plina de ura si in acelasi timp de teama profunda, apoi a marait. Am simtit cum mi se ridica parul pe ceafa cand am auzit acel sunet puternic, dar atat de jos.

Deodata toata tensiunea s-a accentuat foarte mult si in camera era o atmosfera apasatoare si imprevizibila. Era coplesitor si simteam ca in orice moment ma pot prabusi, dar incercam sa respir adanc, controlandu-ma cat puteam.

Vampirul inca ma atintea cu privirea-i de venin si parea ca in orice moment se putea lansa asupra mea. Era o situatie critica si eu nu eram in stare sa misc un deget. Parca eram inghetata, incapabila macar sa-mi mut privirea de la cel ce-mi putea aduce moartea. Era atat de diferit de vampirul care ma incurajase in bucatarie, parea salbatic, dar nimic din ce nu am mai vazut inainte. Aceasta priveliste o vazusem de nenumarate ori la cei carora le incheiasem eternitatea, in ochii lor exista acea ura nespusa, de pe buzele lor se auzeau aceleasi cuvinte, parca rasunandu-mi in cap la nesfarsit:

“-Damnaret eam! Te solvere cum sanguine!”

Insemna: “-Blestemato! Vei platii cu sangele tau!”

Eu doar le zambeam si le uram “drum bun spre iad” daca acolo ajungeau.

Vampirul a marait inca o data, ceea ce m-a scos din amintiri. Daniel si-a pus mana pe soldul meu si a strans usor, maraind si el aproape de urechea mea. Mi-au trecut fiori peste stomac, coloana si pantec. Inima mi-a bubuit in piept o data si picioarele mi s-au inmuiat. Acel marait venit din strafundurile cele mai adanci ale fanteziilor mele, trezite acum la viata, mi-a reaprinspasiunea.

Instinctele de care vorbise Daniel acum ceva luni, instinctele salbatice au fost aduse la viata, doar de un marait sexy la ureche.

-Zeita! rosti Kassandra cu ochii mariti de spaima.

Mi-am indreptat privirea spre ea.

-Ce a insemnat asta? am intrebat simplu, dar cu vocea cam ragusita.

-Nu trebuiau sa se uneasca, a soptit. Asta s-a intamplat doar de cateva ori, dar pentru altfel de potiune, spuse sprijinindu-se de Endora.

-Sa luam loc, le-am propus tuturor si in momentul urmator cu totii eram asezati pe scaune, imprejurul mesei. Hunterii si vampirii aveau cu totii fete grave, iar vrajitoarele ma priveau cu mare grija, doar diavolul superb din dreapta mea ma incuraja cu cate o strangere de mana sau cu cate o mangaiere pe picior.

-Imi este mai bine! Zsuzanna, poti sa le spui tu ce inseamna toate astea, te rog?

Cealalta vrajitoare a dat din cap si a inghitit in sec, indreptandu-si privirea spre mine.

-Am sa va explic ceva foarte delicat si va voi ruga sa ramaneti calmi, a inceput.

Toata lumea a aprobat, asteptand cuvintele Zsuzannei.

A tras aer in piept si l-a expirat cu zgomot.

-Ziua cea mare este aproape! rosti pe nerasuflate..

Aceasta veste ne-a socat pe toti, dar pe cei prezenti nu am habar de ce deoarece ei nu stiau intreaga poveste a zeitei. In schimb, eu si Daniel ne aruncam priviri ingrijorate. Ziua despre care vorbeau ele era ziua in care ma voi reintalni cu familia mea, cu sora mea Ereshkigal si cand se va da lupta finala.

Am lasat privirea sa-mi alunece pe podea si aerul sa-mi iasa din piept, aducandu-mi aminte ca Eliza, micuta printesa care a ramas fara mama, vroia sa vorbeasca cu mine de foarte mult timp, dar am ocolit-o de frica sa nu imi spuna ceea ce tocmai am auzit: sfarsitul e aproape, sfarsitul meu sau al surorii mele.

Pagina precedentă of 4Pagina următoare

Comentarii & Recenzii (22)

Antonica
Antonica

2 years ago
Hey , scuze ca las comentariu asa tarziu si ca iti citesc capitolul asa tarziu ... si acuma sa revin deci :
Aha ! Stiam eu ca o sa fie ceva cu viata in inima aia :))) 
Chiar o sa devii o scriitoare de succes , ai atata talent, ti-o dat domnu cu cisterna :))
Superb capitolul si mai ales cum descrii totul si sentimentele si tot .il iubesc pe Daniel , se vede ca o iubeste pe Sabrina si stie ce simte .Sincer mi-or dat si mie lacrimile .
Sper ca ai trecut de clasa a 8a si de examenele alea stupide si extrem de grele ( desi eu inca nu le-am dat ) si de stresul admiterii la liceu , pt a putea scrie cat mai mult .
Spor la scris :* >:D<


library_icon_grey.png Adaugă share_icon_grey.png Distribuie

Mass-media

11.	Blestemul iubirii reinvie

Cine citește

Recomandat