Visul, imbracat in dungi alb-cenusii
isi potriveste ceasul pentru executia din zori
frunzele, de un verde indiferent
viseaza erotic la copitele apasate ale cailor
pietrele, iluminate de asceza fara culoare
asteapta nemurind preschimbarea in oameni
pentru ce avem cercuri
daca nu le insiram rasucite la glezna iubitelor?
pentru ce nu avem foc
cand epuizam cercul din jurul cuvintelor noastre?
pentru ce nu avem aripi
cand cerul dinlauntrul nostru se transforma in zbor?
Visul, imbracat in dungi alb-cenusii
zace, privindu-si ceasul, mort pe caldaram.
