seria MAGII-Capitol BONUS de Valentine's Day

Zãpada sclipea pe plajã, de parcã o mânã divinã ar fi împrãştiait pietre preţioase deasupra ei.Paşii mei nu fãceau niciun fel de zgomot pe zãpada pufoasã, dar lãsau urme adânci oriunde aş fi cãlcat. Era un peisaj alb, ameţitor, superb, şi totuşi…incomplet.Cel puţin pentru mine. Astãzi era Valentine’s Day. Da, ziua îndrãgostiţilor. Cu zãpadã. O zi a îndrãgostiţilor cu multã zãpadã alba, pufoasã şi rece.

Nu-mi place Ziua îndrãgostiţilor. Toatã chestia asta e prea comercialã, prea falsã, prea americãneascã. Bomboanele roz şi inimioarele roşii sunt atât de dulci cã mã dor cariile.

Am oftat.

Paşii mã purtau cãtre valurile îngheţate, care îşi cântau propria singurãtate, legãnându-se înainte şi inapoi, lovind ţãrmul şi retrãgându-se, ca într-o legãnare continuã.

Ceva mã lovi în umãr, lãsând o pata alba pe palton. Un bulgãre aruncat cu o precizie uimitoare. M-am întors pentru a vedea cine l-a aruncat, dar nu se vedea nimeni. Apoi, l-am simţit aruncândumi-se în spate, trântindu-mã în zãpada pufoasã ca o vatã de zahãr. Ne-am rostogolit, zãpada lipindu-se de hainele noastre, ameninţãnd sã ne transformãm în nişte oameni de zãpadã.

Oprindu-ne din rostogolire, a rãmas deasupra mea, aruncând frenetic cu zãpadã.

-Damian! Am strigat acoperindu-mi faţa de avalanşa pe care o aruncau mâinile lui.

-Ce e, amiga, nu îţi place spiritul iernii?

-Ȋnceteazã! Am strigat, dar totuşi râdeam.

Am reuşit sã mã strecor de sub el, doar pentru cã m-a lãsat sã o fac. Puteam pune pariu cã îşi plãnuiste urmãtoarea mişcare, dar nu am aşteptat sã o facã. L-am împins înainte cu capul în zãpadã, înainte sã ştie ce l-a lovit şi am luat-o la fugã.S-a ridicat, scuturandu-si zapada din par ca un caine.

M-a prins din urmã şi m-a trântit din nou la pãmânt. Pãrul plin de zãpadã îi atârna pe lângã faţa. O şuviţã de pãr îngheţatã mi-a atins obrazul. Era rece şi umedã.

Obrajii îi erau rozalii de frig, iar în genele lungi avea câţiva fulgi de zãpadã. Buzele lui s-au apropiat de ale mele, contopindu-se într-un sãrut îngheţat, dar fierbinte.Era ca şi cum ai fi aruncat însuşi Soarele într-o mare de zãpadã, lãsându-l sã o topeascã.

Buzele ni s-au desprins, iar el şi-a ridicat capul, privindu-mã. Partea aceea din mine maleficã şi rãzbunãtoare, deşi amorţitã de pasiunea sãrutului, şi-a fãcut auzitã vocea şi sub îndrumarea unui singur impuls, am luat cât de multã zãpadã am putut şi i-am aruncat-o în faţã.

Figura lui de surprindere merita o instantanee, dar cu siguranţã o voi ţine minte toatã viaţa.

-Am considerat cã aveai nevoie de ceva sã te rãcoreascã, am spus râzând ca un copil zãnatic.

Am aşteptat revanşa, dar în loc de asta, el şi-a lipit din nou buzele pe ale mele. Erau reci şi pline de zãpada pe care nu se obosise sã şi-o cureţe de pe faţã.

Rãsuflarea lui fierbinte îmi mângâia faţa şi l-am tras mai aproape de mine, strângându-l tare, de parcã aş fi vrut sã îi spun cã nu vreau sã mai plece niciodatã.

Am început sã respir sacadat, la fel şi el, dar mi-am dus mâna spre ceafa lui, trãgându-l mai aproape.Când a fost clar cã niciunul din noi nu mai poate sã respire, ne-am dezlipit buzele, dar şi-a lipit fruntea de a mea şi am rãmas aşa mult timp, respirând la unison, privindu-ne intens, transmiţând prin priviri toate iubirea care clocotea înauntrul nostru.

S-a ridicat, în cele din urmã, şi mi-a întins mâna pentru a mã ajuta sã mã ridic.Mi-am pus mâna pe talia lui. Nu vroiam încã sã îl las sã plece. A zâmbit şi mi-a cuprins şi el talia cu o mânã şi am pornit cãtre casa mea.

-Ciocolatã caldã?am întrebat în timp ce ne scoteam hainele ude şi le puneam pe calorifer.

-Te rog.

Am fãcut ciocolata, am pus-o în douã cãni şi m-am întors în sufragerie, oferindu-I una. El a luat cana şi m-a tras lângã el pe canapea. Am rãmas acolo, ghemuiţi, înveliţi cu pãtura mea preferatã verde pufoasã, sorbind când şi când din ciocolata fierbinte.

Am aţipit cu capul pe umãrul lui şi l-am simţit mângâindu-mi pãrul. Degetele lui alunecau încet printre şuviţele de pãr. Mã simţeam în siguranţã, protejatã, iubitã. Simţeam mirosul lui învãluindu-mã, şi am inspirat adânc. Era mirosul prieteniei, al iubirii, al loialitãţii, al dorinţei. Mirosul siguranţei de acasã.

Am cãzut într-un somn profund, liniştit, în braţele lui protectoare. Când m-am trezit, nu mai era acolo, dar am gãsit pe pernã o cutie în formã de inimã, plinã de bomboane de ciocolatã şi un bilet.

La mulţi ani de Valentine’s Day!

Te iubesc.

                   -D.

Am zâmbit, îndesându-mi o bomboanã întreagã în gurã.

Poate Valentine’s Day nu e aşa rea, pânã la urmã.