Un alt argument împotriva subiectivismului axiologic suna astfel: nu de putine ori noi putem prefera sa facem ceva, dar sa pretuim cu totul altceva. De pilda, putem sa fim lasi - din comoditate sau frica - dar cu toate aceastea sa avem un respect profund pentru valori precum curajul; preferam imoralitatea dar pretuim conduita morala chiar daca n-am fost în stare sa ne ridicam noi însine pana la ea. În fapt, preferintele sale îl pot conduce pe un om la calificativul de lenes, dar aceasta nu-l opreste pe acesta sa stie ca valoroasa din punct de vedere moral este totusi numai harnicia, silinta si nu lenevia.
De asemenea, preferintele ne deosebesc de ceilalti, pe cand valorile (de pilda, cele morale) ne unesc într-o comunitate spirituala supraindividuala; iar, ceea ce ne face sa sesizam si sa pretuim valorile, nu tine numai de placerile sau înclinatiile noastre capricioase, ci, tine de judecata rationala - singura facultate apta sa conceapa si sa legitimeze ceea ce este general si durabil în conditia umana.
În fapt, cea mai cunoscuta forma a subiectivismului axiologic este îmbracata de emotivismul etic (Alfred I. Ayer si Charles Stevenson). Potrivit acestei viziuni noi împartasim anumite valori (cinste, corectitudine, loialitate etc.), dar ne bazam în aceste aprecieri pe sentimentele noastre si, ca atare, nu exista ceva de genul corect sau incorect „în mod obiectiv"5. Este celebra, în acest sens, formula utilizata de Ayer considerat „parintele" emotivismuli radical: „daca spun ca X a facut rau furandu-l pe Y, nu fac altceva decat sa-mi exprim sentimentul meu de dezaprobare". Or, sentimentele nu sunt „adevarate" sau „false" ele pur si simplu exprima ceva din starea subiectului.
Pentru nevoile unui curs de etica în afaceri nu credem ca este absolut necesar sa intram în toate detaliile acestei teorii. Prin urmare, retinem doar ideile cheie: a) subiectivismul etic nu este o teorie despre ce este bine si ce este rau; el nu încearca sa ne spuna cum ar trebui sa traim sau ce opinii morale ar trebui sa acceptam; b) atat subiectivismul simplu cat si forma rafinata a acestuia - emotivismul - este o teorie despre natura judecatilor morale; aceasta teorie ne spune ca, indiferent ce judecati morale facem, noi doar ne exprimam sentimentele noastre personale si nimic mai mult.6
Oricum, merita sa amintim ca, împotriva subiectivismului s-au adus trei contraargumente (James Rachels, 1993, 2000): 1. daca subiectivismul etic este corect, atunci ar rezulta ca noi toti sunem infailibili în judecatile noastre morale; dar, o analiza rationala ne va arata ca noi nu suntem infailibili; 2. dezacordurile dintre oameni pleaca de la sentimententele si atitudinile lor diferite sau opuse, dar, numai printr-o argumentare rationala se pot întelege natura, cauzele si implicatiile acestor dezacorduri.7 În fapt, o conceptie minima despre „ce înseamna sa fii moral" poate fi astfel formulata; moralitatea este efortul de a îndruma comportamentul cuiva cu ajutorul ratiunii, adica de a face acel lucru pentru care exista cele mai bune temeiuri, acordand, în acelasi timp valoare egala intereselor fiecarui individ ce va fi afectat de acel comportament. Înseamna ca are valoare morala ceva daca avem motive întemeiate pentru a face ceea ce ea presupune si cere, si, în acelasi timp, valoarea morala o stabileste cineva judecand impartial;8 3. subiectivismul simplu duce pana la urma la contradictie: o persoana (care aproba X) poate spune ca X este corect, în timp ce alta persoana (care dezaproba X) poate spune ca X este incorect; daca subiectivismul simplu este corect, atunci fiecare persoana spune adevarul; astfel, ar rezulta ca, X este si corect si incorect; ori, astfel ajungem la autocontradictie.9
Prin urmare, nu ne ramane decat sa acceptam ca ferm urmatorul punct de vedere: o conceptie minima despre morala si valori etice implica a avea întotdeauna motive temeinice de ordin rational, atunci cand avem în vedere asemenea chestiuni; ori nu avem asemenea motive sa acceptam un punct de vedere strict subiectivist despre valori morale precum: cinste, bine, bunatate, sinceritate, generozitate, dreptate, echitate, curaj, altruism s.a.; de asemenea, nu poate fi considerat, agent moral cu constiinta cel care se raporteaza doar la propriile sale sentimente si le ia pe acestea drept etalon; agent moral, în deplinul sens al cuvantului, este doar cel preocupat impartial de binele tuturor celor afectati de ce face el; este cel ce analizeaza atent faptele si examineaza implicatiile lor; este cel ce accepta principii ale comportamentului numai dupa analizarea acestora, pentru a se asigura ca sunt solide, consistente si coerente; este cel dispus sa „asculte de glasul ratiunii" chiar si atunci cand acest lucru înseamna ca trebuie sa-si revizuiasca anumite convingeri anterioare; si, în fine, este cel dispus sa actioneze conform rezultatelor deliberarii sale.10
valori si normele morale
Începe de la început
