Mireasa din Iad (vol. 1) INGERI SI DEMONI

Epilog

Lupii ii stateau alaturi si maraiau. Crystal era enervata la maxim.

Bestiile cu doua capete nu pareau deloc intimidate de nimic si nimeni. Parca erau niste roboti. Fixati sa omoare.

Hmmm, gandeste Crystal, atunci sa le arat eu ce inseamna sa imi ia fiica de langa mine.

Nathaniel era si el langa ea. Amandoi erau gata de lupta.

Diavolul indraznise sa le rapeasca fata. Iar ea acum omora tot ce gasea in cale.

- Scumpo, nu mai bine ma lasi pe mine sa ii distrug pe astia? Nu vreau ca bebelusii sa pateasca ceva, ii spune el ingrijorat Nathaniel uitandu-se la o Crystal destul de maricica si cu o burtica de mai mare frumusetea.

- Fie... Distreaza-te numai tu! striga ea ca un copil morocanos, mangaindu-si burtica.

Nathaniel se uita un pic ciudat la Crystal si ofteaza. Hormonii o faceau atat de sensibila la furie. Ii era frica ca intr-o zi o sa ii zboare capul, daca nu invata sa isi aseze perna de dormit, cum trebuie...

Un fior ii trece prin corp.

Mai bine se batea cu bestiile, decat sa intre in conflict cu Crystal.

Crystal era extrem de enervata.

Trebuia sa isi exteriorizeze cumva furia aia toata, cumva... Oricum... Si cu oricine.

Si stia si pe cine.

Isi mangaie afectuos burtica si suspina. De abia astept sa dea ochii cu diavolul si sa il rupa in bucatele.

Sa il lase pe mana lupilor ei...

Sa il manance...

Asa mai merge, gandeste ea, odata ce isi gaseste victima potrivita.

Dar avea nevoie si ea de putina distractie.

Se uita cu speranta la sotul ei care spinteca bestiile. Parea ca se distreaza. Si sigur ii facea in ciudat.

Imi iei tu mie toata disctractia, gandeste ea.

- Stii scumpo, striga Nathan luptandu-se cu un gigant si taindu-i capul, oricat de sexy ai arata cand esti suparata, nu cred ca este buna atata ura pentru copii! Nu crezi.

- Ai nu mai spune. Te-ai gandit tu asa!? ii raspunde iritata Crystal, cand vede ca Nathan ucide ultimul gigant care pazea intrarea spre pestera secreta a diavolului, unde era ascunsa Katelynn.

Nathan se apropie de ea si o saruta. Ii mangaie burtica si ii zambeste.

- Hai sa ne recuperam fetita, ce zici? o intreaba el, abordand alt subiect.

Capul ii statea bine, pe umerii sai.

Crystal zambeste malefic si il apuca de brat pe Nathan.

- Atunci hai, ce astepti. De abia astept sa ii zbor creierii lu' tactu.

- O, doamne. Si eu de abia astept sa nasti, scumpo.

- Poftim? intreaba Crystal.

- Nimic. Uite am ajuns, ii spune Nathaniel.

Erau in fata unei usi masive.

Dincolo erau cu siguranta Diavolul si fetita lor.

Nathan se apropie de ea si se uita la clanta. O incearca si apoi se intoarce.

- Scumpo, iti dau onoarea sa arunci in aer, usa asta. Ce zici? E destul pentru tine? ii spune Nathaniel amuzat, dar inca putin ingrijorat din cauza furiei necontrolate a sotiei lui.

- Va fii placerea mea, raspunde Crystal cu o voce puternica.

In cateva secunde usa era facuta bucatele.

Multumita de ceea ce a facut se intoarce fericita spre sotul ei.

- Iti multumesc ca m-au lasat sa fac asta. Dar era usa inchisa?

- Nu. Dar stiam ca vrei neaparat sa arunci ceva in aer, asa ca m-am gandit la usa, raspunde sincer Nathaniel.

- Hmmm, ai mare noroc baiete ca tocmai am aruncat usa in aer. Altfel era capul tau. Si ca sa nu existe confuzii, tactu' e al meu.

- Sigur scumpo, spune Nathaniel oftand subtil. Dar nu intrii singura. Vin si eu cu tine.

- Ma rog, raspunde Crystal si intra in camera-grota cu Nathan pe urmele ei.

Ajung in fata unui patut. In el era micuta lor.

- Stiu ca e o capcana, nu? o intreaba Nathan.

- Si putin imi pasa. Vreau doar sa o tin pe Katelynn in brate si nimic nu ma va opri. Nici macar tactu'.

Crystal avanseaza spre patut.

O ridica pe micuta si o saruta incet.

In spatele ei apare cineva. Dar inainte sa o injunghie, mana ii este retezata de sabia lui Nathaniel.

Crystal se intoarce si ii acopera ochisorii micutei. Il priveste pe Diavol cum se zbatea de durere.

Patetic...

Se uita la el si incepe sa rada malefic.

- Nathan, mai bine iei fetita si iesi un pic. Nu stau mult.

- Esti sigura? intreaba Nathan.

Crystal ii aproba. O ia pe Katelynn in brate si iese cu ea, cantandu-i incet noapte buna.

Odata iesit din camera, Crystal isi lasa lupii liberi.

Amandoi maraiau spre Diavol.

- Uita-te la tine. Esti patetic... Uita-te cum ai ajuns. Sa ingenunchezi in fata mea. Asa cum i-ai facut pe ai mei parinti. Asa cum le-ai luat sufletele. Asa cum i-au omorat. Si apoi... ai furat-o pe Katelynn. Pe fata mea. Si imi amintesc ca si cum ar fii fost ieri, ca te-am avertizat, sa nu te atingi de nimeni important mie, in special copilul meu. Dar nu ai ascultat. Iar acum vei plati!

Isi indreapta atentia spre lupi.

- Ucideti-l. Nu lasati ramasite. Nici macar sangele...

Lupii au latrat in aprobare si au napustit asupra lui.

Crystal s-a intors cu spatele si a iesit din camera ciudata, mangaindu-si gemenii din burtica. In spatele ei se auzeau urletele, tipetele si gemetele de durere ale Diavolului.

Ajunge langa Nathaniel. Sunetele se oprisera. Lupii au aparut si ei.

Nathan se uita la sotia lui calma. O noutate... Dar ceva pretios.

- Si acum? intreaba Nathan. Ce se va intampla cu Iadul. Cine il va conduce?

Crystal se uita la el si ii zambeste.

- Crec ca e timpul pentru un nou conducator. Ce zici Lucifer? Te tine? Esti gata pentru asta?

- Sunt gata pentru orice iubito. Atata timp cat esti alaturi de mine.

- Pentru totdeauna. Si nimeni si nimic nu ma va face sa imi schimb parerea... Te iubesc!

- Si eu te iubesc!

- Bine, bine... Am inteles. Ne iubim amandoi. Acum hai acasa. Mi-e foame!

- Numai tu, raspunde Nathan zambind.

O ia de mana si deschide un portal spre casa lor...

Totul avea sa fie perfect. Fara probleme. Fara dusmani. Doar ei doi si cei trei copii, si poate inca cativa.

Si atata timp cat Crystal isi elibera din furie aruncand in aer usile, si nu pe bietul Nathan...

- SFARSIT -