Pleacă.
Ton transfigura(n)t de calm, trecut prin oţel lichid, ca şi când ar anunţa închiderea uşilor la metrou.
Cu spatele sudat de încordare stai spre mine şi ochii de un caramel rece îţi urcă privirea într-un tren spre dimensiuni în care eu n-am bani/emoţii/întuneric s-ajung. Cuvântul operează în mine fără anesteziant, aud când lama sfâşie pielea, deși nu simt, şi îmi amintesc de momentul în care leoparzii îşi încolţesc prada. Leoparzii sunt mai puţin sălbatici.
Îţi inspir adânc parfumul natural al pielii şi mirosul de smoală al pulsului nostru topit la bain-marie, distrugându-mă ca acidul sulfuric pin vene, începând să fumege cuvintele. Nu m-ar fi ajutat oricum - în astfel de momente, cuvintele mor prematur. Poţi fi doctor, să-ți pui mănuşile de plasticul sală-de-operaţie, dar realizezi că azi simţurile ard în tine, mai întâi, antibioticele şi raţiunea. Apoi pe mine - simt arsurile pe braţul drept.
Eu tac. Tu taci. Liniştea e agăţată de pereţii cu var scorojit ca un păianjen din piese de puzzle, plină de viaţa de care noi ne-am golit chiar acum. O dezasamblez ca pe un joc de lego şi pun piesele în geantă, lângă fiolele cu explozii solare stinse. Amintiri.
Vreau un chibrit.
Decid să nu mă-ndrept spre tine. Nu vreau să simt cum ţi-ai strânge degetele în afara alor mele, ţi-ai încorda maxilarul cu dinţii erodându-se unii pe alţii, cu sunetul propagându-se nu către urechi, ci pe undeva către stomac. Ca un fulger. Mi-e teamă de tunete, deci rămân mişcându-mă printre propriile gânduri, sentimente şi alte cuvinte obeze cu picioare din te iubesc-uri amputate sub care mă aflu.
Rămân nemişcată, ca un ceas fără baterii, blocat pe un cuvânt şi 3 minute de combustie internă.
Tu încă stai pe saltea, cu degetele încleştând-o, aproape trecând prin ea. Nu ştiu cât timp trecuse de când replica ta detonase flăcări. Le aud mocnind. Le mănânc ca dintr-un pahar cu iaurt expirat pentru că sunt singurul tu pe care-l cunoscusem post-incizie. Suferinţa avea un gust bun pe buzele mele: o aromă de mucegai pe buzele unui micofob.
Mai iau o lingură și cobor din metrou înainte ca uşile să se trântească. Ultimul lucru pe care-l observ sunt arsurile de pe braţul tău drept.
Am coborât la stația greșită.
